Gândurile unui Suflet Anonim.

Viață sau moarte.

Viața ne dă mereu situații limite. Chiar dacă e la sensul denotativ sau la conotativ. La denotativ, o situație limită ar fi coma, atunci când avem de ales între viață și moarte. Dacă să părăsim această lume, scăpând de nedreptăți,  lăsându-i în urmă pe cei dragi. Sau să trăim în continuare, suportând fiecare "lamă de cuțit" ce este îndreptată spre noi. Unii aleg prima variantă, știind că astfel le-ar fi mai bine tuturor. Iar alții aleg să trăiască, simțind că nu pot părăsi încă această lume. Sincer dacă aș fi în această situație limită, nu m-aș grăbi să mor. Nu pentru că sunt eu nu știu ce iubitoare de viață, ci din contră, văd moartea ca pe o eliberare din această negură întunecată. M-aș gândi mai mult asupra alegerii deoarece simt că am unele lucruri de rezolvat, și oricât de greu mi-ar fi, vreau să le rezolv. Poate unora li se par dorințe prostești, dar pentru mine sunt importante.
Aș alege să mor doar dacă misiunea ce o am ar fi terminată. Să știu că am putut ajuta căt mai mulți oameni, iar cărțile mele sunt refugiul unor suflete în căutare de liniște. Atunci și doar atunci, voi părăsi această lume..
La sensul conotativ, o situație limită ar fi când ceilalți au  așteptări de la tine, pe care tu pur și simplu nu le poți face. Să știi că nu ești ceea ce vor părinții tăi să fii, doare. Dar decât să fii cum vor ei și să nu poți
suporta această strictețe până și asupra pasiunilor, preferi  prima variantă. Înțeleg că ne vor binele, și sunt stricți pentru că ne iubesc. Dar strângând prea tare un copil în brațe, i se frâng aripile. Ar trebui să ne lase liberi să alegem noi în unele situații. Cum ar fi religia. Ne-au învățat de mici în ce să credem, crescând începem să gândim diferit. E normal, granițele minții noastre se lărgesc. Vedem altfel lucrurile, creându-ne teorii mult mai bune. Părinții nu ne lasă să alegem crezând că vom face parte din "generația distrusă". Dar nu se gândesc că și ei greșesc. Iar poate noi vom descoperi un fel de a acționa mult mai bine, formând astfel "generația de aur" după care toți tânjesc.
Să ai de ales între dorință și ascultare, e o adevărată situație limită. În prima murind încrederea celorlalți, dar să te simți împlinit. Iar în a doua, murind sufletul tău, dar ceilalți să fie mândri...