Tabăra Pry Hills

Capitolul 15

N/A Hello, ingerilor. Eu ma lupt pe Twitter cu #SaveShadowhunters, sper sa nu fie in zadar. Am bacul si admiterea, insa am scris saptamanile trecute 2000 de cuvinte pe care nu voiam sa le public inca pentru a face un capitol mai lung, dar ma gandesc ca meritati, asa ca imi pare rau ca e prea scurt, dar sper sa va placa!

Vă astept comentariile si părerile despre Celeste si Cole!

xoxo Iss

Port o rochie bleumarin din vâscoză, lungă până în pământ, cu tăieturi lungi în dreptul fiecărei gambe. Christmas, bineînțeles, stă nedelzipit de mine, în timp ce eu încerc să mă concentrez pe niște documente secrete de ale haitei lui Cole.

Haitei noastre, pardon, îmi reamintesc brusc.

Biroul din dormitorul lui este suficient de mare încât fiecare teanc să fie așezat în ordine perfectă însă cumva, odată ce perechea mea mi le-a pus înghesuite într-un mic colț, acolo au și rămas.

Au trecut trei zile de când am aflat că sunt înconjurată de vârcolaci, trei zile în care toată lumea a fost în alertă maximă. Trei zile în care a trebuit să pregătesc un număr de dans pentru Cole, fiindcă asta cere tradiția. Și totuși, nimeni nu trebuie să afle că eu sunt mai mult decât iubita lui Cole, ar fi un dezastru total, mai ales când putem fi atacați în orice moment. Din cauza că ei doar bănuiesc că aș putea fi alegerea lui Cole pentru Luna Supremă. Dar dacă ar afla că el chiar are o pereche? Nici nu vreau să mă gândesc atât de departe...

—Iubito, ești bine? Ești foarte roșie și ai venele proeminente. Crezi că te transformi? Întreabă pe un ton serios o voce din spatele meu.

Bineînțeles, întrebarea. Cred că este a douăzecea oară când mă întreabă asta azi și este doar ora două după-amiaza.

— Cole, nu mă transform, sau chiar dacă ar fi, habar nu aș avea, îi zic după ce plescăi iritată. Nu știu ce ar trebui să simt mai exact, știi? Pe lângă asta, nici nu sunt atât de sigură că sunt un vârcolac. E posibil să fie doar sângele tău în sistemul meu care să mă facă să alerg mai repede sau să pot... știi tu, sfărâma chestii, îi spun gesticulând ciudat.

Băiatul pufnește cu un aer arogant, apoi se apropie de scaunul meu. Respirația sa îmi lovește puternic ceafa, făcându-mi pielea de găină.

— Aveai lucrurile astea înainte ca sângele meu să umble prin tine. Să nu îți reamintesc că odată ce te însemnez oricum vei avea permanent sângele meu în corpul tău.

— Tot nu înțeleg cum, dar mă rog, îi răspund morăcănoasă.

Îmi spusese că de ziua lui trebuie să mă însemneze, îmi spusese în ce constă, ce urmează după, adică e inevitabil să aibă loc... procesul de...perpetuare a speciei... fiindcă dacă nu, nu iese bine pentru niciunul din punctul de vedere al sănătății... și totuși omite intenționat să îmi spună ceva. Și știe că știu asta.

— Înțelegi contractele făcute? Mă întreabă grijuliu înainte să își pună mâinile peste umerii mei și să înceapă să îi maseze.

Gem mulțumită de cum încearcă să îmi dezmorțească mușchii, închizând ochii. Trebuia să înțeleg fiecare semnificație a fiecărui cuvințel de pe acele foi, pentru că astea erau regulile și avea sens. Practic, învățam legile si politica unei noi lumi în care urma să trăiesc și să conduc.

— Da, ai noroc că sunt eu inteligentă, au atât de multe clauze, sper să le pot reține rapid pe toate.

— Mereu am știut că voi avea o soție briliantă, murmură Cole înainte să își lipească buzele reci de la frigul de afară de pielea sensibilă a gâtului meu.