Legămînt pe viata(finalizata)

Daria

A trecut o lună de cand am împărțit același pat cu Oliver.Am fost cu el și de atunci nu mai stiu nimic despre el.

Mi-a explicat foarte clar ca totul a fost doar o greșeală și să consider ca acea noapte nu a existat deloc.

El are o relație serioasă alături de Mira si planuieste sa se căsătorească cu ea.

Problema este ca m-am ars și destul de tare ,am rămas însărcinată chiar cu Oliver.

Am aflat acum câteva zile,printr-un test de sarcina.Apoi am mers la spital sa imi fac analizele.Vroiam sa fiu sigura ca e adevarat.

Chiar daca sunt nebună,zapacita si iresponsabilă câteodată,un copil schimba totul.Așa ca am decis sa ii spun adevărul lui Oliver.
Am decis ca este mai bine sa afle pentru ca si el este responsabil la fel ca mine pentru aceasta sarcină.

Nu stiu cum am uitat sa ma protejez si cu siguranță nici el nu a facut-o.

Imi iau masina si pornesc acolo unde ne-am vazut ultima dată.
Bat la ușă și îmi deschide nimeni alta decât Mira.
Nu astept sa ma invite in casă,așa ca intru singură.

- Unde e Oliver?Vreau sa discut ceva important cu el,iar daca imi spui ca nu este acasă ma asez pe canapea si nu plec de aici pana nu vine.Ii spun eu.

Pleaca in alta cameră și îl striga pe Oliver.

- Ti-a venit parasuta!îi spune lui.

- Parașuta e măta,ii răspund eu!Scuzati-mă dragi cititorii dar câteodată nu ma pot abține.Oi fi eu orice dar parașuta nu sunt.Intr-un sfârșit apare si Oliver,după câteva minute de așteptare.

- Ce cauti aici?imi spune el.

- Vreau sa vorbim ceva important,între patru ochi.Ii spun eu in timp ce imi îndrept privirea spre cea care ma făcea parașuta mai devreme.

- Merg sa vorbesc cu ea și ma întorc!Ii spune Mirei.O sărută pe obraz își ia cheile de la masina si iesim din casa.

- Vrei sa mergem pe jos!ii spun eu.
Ajungem intr-un mic parculet si ne așezăm jos pe o bancă.
Scot hârtia cu analize din geanta si ii o pun direct in mâini.

- La dracu!începe sa spună.
Nu poți fi însărcinată sau vrei sa imi pui în cârcă în copil care nu este al meu.Imi spune Oliver.

- Esti un prost!ii răspund eu.Din câte stiu eu tu esti singurul cu care m-am culcat acum o luna de zile.Poți sa calculezi si o sa iti dai singur seama.Chiar nu sunt o parasuta așa cum ma consideră fandosita aia de logodnica a ta.Câteodată ma intreb ce ai văzut la ea.

- Termină Daria,puteai sa te protejezi si nu mai ajungeam aici.Eu nu vreau un copil în viata mea,nu ma interesează nici de el și nici de tine.Imi spune Oliver si nu stiu de ce cuvintele lui ma dor atât de tare!

- Si tu puteai sa te protejezi,eu eram beată cand m-am culcat cu tine.Si stii foarte bine ca eu nu te-am obligat sa te culci cu mine.Și nu iti face grija,copilul ăsta nu o sa mai existe in viata noastră.Incep sa tip la el,imi sterg lacrimile și plec de lângă el.

Ma plimb minute bune pe jos prin oras și ma gândesc la ce am de facut.
Scot telefonul din geanta si sun la spital.
Mama o operează pe Daiana,așa ca nu va sti ce caut eu acolo.

- Buna ziua!ii spun celei aflate la capătul celalt a linei telefonului.As vrea sa fac un avort si daca se poate cat mai repede cu atât mai bine.Sunt Daria Melloni,îi spun doamnei.

- Maine dimineață ar fi bine,la prima ora doamna doctor este liberă.

- Perfect!Maine dimineață voi fi acolo.

Ma întorc la mașinuța mea și pornesc inapoi spre casa.Ore fac bine?Ma intreb de atâtea ori.Părinții mei deja ma suspectează ca le ascund adevarul,dar nu am putut sa le spun nimic.
Nu mai cobor nici la cină,ma închid in camera mea și rămân acolo pana ma ia somnul.

Ma trezesc de dimineață si ma pregătesc sa merg la spital.Imi salut din mers familia si am tirat-o destul de repede.Ei stiu ca merg la facultate dar eu ma îndrept spre alta parte.

Ajung la spital,bat la ușă la cabinetul  doamnei doctor, intru și ma asez pe scaun.

- Te las sa te pregătești și vom începe imediat.Așa ca mai ai timp sa te gândești daca vrei sa faci asta cu adevarat.Imi spune doctorul.

Ma îmbrac intr-un halat si ma asez sus pe masa.Realizez ca nu o pot face si plec plângând de acolo dupa ce ma schimb inapoi de haine.

Vreau sa ajung acasă,sa ma închid in camera mea și să nu mai ies niciodată de acolo.

Intru in casă și fug direct in camera mea.Plâng ore în șir si imi dau seama ca eram sa fac cea mai mare prostie din viata mea.

Privesc minute bune un poster de pe perete si observ ceva ciudat.Tipul de acolo are aceiasi ochii ca a lui Oliver.Nu poate fi el cel de acolo, probabil nu vad eu bine.Sau e din cauza oboselii.
Telefonul imi sun iar eu răspund la el,dupa ce imi sterg lacrimile.

- Da tati,sunt acasa.Ii spun tatălui meu.

- Vino la spital mama ta nu se simte prea bine.A leșinat iar doctorii se ocupă de ea.

Închid telefonul și plec la spital,mami trebuie sa fie bine la fel ca bebelușul pe care il așteaptă.

Imi mângâi burtica si plec direct la spital.