Legămînt pe viata(finalizata)

Alex

Pot sa spun ca sunt un ticălos,mai ales dupa ce mi-am batut joc de propria fericire.

O ultima noapte de dragoste alaturi de Aurora mi-a distrus viața.
Cand m-am trezit singur acum trei ani,cu actele de divorț semnate si cu verghieta lângă mine mi-am blestemat zilele.

Mi-am dat seama ca am avut totul si am rămas fara nimic.Am rămas fara bruneta care imi însenina zilele si imi făcea viata mai frumoasă.

Am caut-o mult timp,dar nu am gasit-o.Vroiam sa ma pun si în genunchi in fata ei numai sa se întoarcă din nou la mine.

Am renunțat la viata nocturnă și la femeile care doar imi încălzeau doar patul,dar nu si sufletul.

Singura mea alinare a fost micuța Eva,de care m-am ocupat ca un tata,desi are niste părinți absolut minunați.

As da orice ca Aurora sa vină inapoi la mine și să avem familia pe care și-o dorea atât de mult.
Alături de micuța Eva am descoperit ca voi fi un tata minunat.Este atât de dragalasa si atât de gingașă încât iti vine sa o mănânci.

- Vreau la mami!Imi spune micuța.

-Mami este la spital,dar iti promit ca o sa mergem sa o vedem macar pentru câteva minute.
Acum vreau o îmbrățișare de la tine,apoi mergi sa te îmbrac.Ii spun eu micutei mele surioare.

Reusesc sa o îmbrac cu greu si pornim pe jos la drum,deoarece spitalul unde lucrează mama este foarte aproape de casa noastra.

Ajung in fata spitalului iar mama iese înaintea noastra.

Se oprește pt.ca aude strigăte de disperare in spatele ei.

Se apropie de noi o femeie,care este de fapt Aurora cu o fetita mică in brațe și îi cere ajutorul mamei mele.Iar alături de ea este nimeni altul decât Oliver.

Mama trebuie sa se ocupe de fetita Aurorei,iar eu oricât de mult as vrea sa vorbesc cu ea stiu ca acum nu este momentul.Mai ales ca sunt cu micuța Eva lângă mine.

Merg acasa la fel de repede cum am venit și o las pe Eva in grija Daianei,iar apoi ma întorc din nou la spital.

Trebuie sa imi vad bruneta si sa vorbesc cu ea.Nu o pot pierde din nou,mai ales ca am regăsit-o dup atâta timp.Sper doar ca Oliver să nu fie prin preajma.

Daca inainte nu il suportam prin preajma Dariei,acum nici atât daca este lângă Aurora.

Intru in spital si merg către salonul unde stiu ca o voi gasi pe Aurora.
Nu stiu cum va reacționa,dar sper sa nu ma alunge din viata ei.

O găsesc pe hol uitându-se prin geamul de sticla la fiica ei care internată in acest salon.

- Imi pare rau!Pentru fetita ta și pentru tot ce s-a intamplat între noi.Ii spun eu.

Aurora imi sare in brațe și începe sa plângă.Iar eu ma simt atât de neputincios in fata ei.Stiu ca eu i-am adus destula suferința în viata ei.

- Ce cauti aici?Imi spune dupa ce se desprinde din bratele mele si își sterge lacrimile.

- Vreau sa vorbim,despre ce s-a întâmplat acum trei ani si despre tot ce se întâmplă astazi.Poți sa ma alungi de aici,dar sa stii ca nu voi mai pleca niciodată!
Ii mângâi fata si o privesc în ochii ei care sunt plini de tristețe.Apoi o strâng puternic la pieptul meu.
Stii cat te-am cautat in acesti trei ca sa iti spun ca am fost un prost si ca nu trebuia sa renunț niciodată la tine.
Ii spun eu.
Așa ca iti spun astazi sa te întorci din nou la mine,pentru ca te iubesc ca un nebun.Si pt. ca viata mea este un adevarat chin fara tine.

Nu imi zice nimic,doar imi arată verghieta de pe deget iar eu inteleg totul.

- Dupa cum vezi am luat-o de la capăt alături de Oliver.M-am căsătorit cu el și avem împreună aceasta fetiță minunată!

Nu m-am întors pentru tine,ci din cauza unor probleme de serviciu pe care Oliver trebuie sa le rezolve aici.

Fetei i s-a facut rau pe drum si a trebuit sa ajungem la spital.Faptul ca ne-am revăzut a fost doar o întâmplare.
Așa ca te rog sa pleci de aici,pt ca pe noi doi nu ne mai leagă absolut nimic.Imi spune frumoasa mea bruneta.

- O sa plec de aici daca imi promiti ca o sa ne mai vedem macar o data înainte sa pleci.Si încă o rugăminte,as dori sa ma lasi puțin sa intru in salon,macar pentru câteva minute.Te rog!ii spun eu Aurorei.

Aurora imi da voie sa intru in salon și să ii cunosc fiica.

- O cheamă Zenaida si este micuța mea comoara.Șoptește Aurora în spatele meu,nu putem sa vorbim prea tare pentru ca fetița doarme.

Mi-am dorit atât de tare sa o cunosc,încât cred ca acest ingeras este copilul meu.Asta am simtit prima dată cand am atins aceasta minune care doarme in acest pat de spital.

Imi țin promisiunea si plec acasa,acum sper sa o țină și Aurora pe a ei și să ne vedem cat de curând.

Ma voi ocupă in continuare mai mult de împăcarea lui Alex cu Aurora.Va pup!