Elijah

Partea 8"Mereu M-am Întors! "

  Partea_8

Dimineața aceasta am început-o foarte prost. Am o răceală cumplita și ma simt oribil, nu am chef de nimeni și nimic. M-am îmbrăcat repede și am încercat sa repar fata asta cu machiaj dar nu ajuta prea mult.

  După ce am terminat am plecat fără sa mănânc, chiar nu îmi era foame iar mătușa era plecata la servici. Am alergat spre autobuz cu toate ca nu as fi vrut sa îl iau însă chiar ma simt foarte rău și vreau sa ajung mai repede.

  După un drum de câteva minute am ajuns în curtea liceului și erau foarte multe persoane însă nu am băgat de seama căci intraziam la primul curs.

  Mergând repede și nefiind atenta la drum am intrat în cineva iar când ma uit era Elijah.

-Scuze, spun eu însă nici măcar nu se uita la mine și pleacă. Ce naiba?

   Nu pot sa spun ca nu m - am gândit toată ora la faza asta căci as mintii. Putea sa zică măcar "fi mai atenta " sau orice altceva.
    Oarecum îl cautam cu privirea și mai făceam acel contact vizual enervant cu el. Înainte de ultima ora am fost pur și simplu trântita de vestiare și m-am speriat prima data.

-Nu ma mai cauta Alysha! Striga nimeni altul decât Elijah .

-Ce vrei sa spui? Întreb eu.

-Nu te mai uita după mine, nu mai vorbi cu mine la liceu.

-A, am înțeles. Îți e rușine sa fi văzut cu mine. Bine..

-Pleacă.. Spune el cu un glas mai stins iar eu asa fac..

  Am plecat la ora și nu am fost deloc atenta știu doar ca am auzit clopoțelul de ieșire și am plecat imediat. Ma simțeam oribil.
  Am luat-o pe jos crezând ca poate aerul curat îmi va face bine insa la aumomendat am simțit ca nu mai pot și am dat totul afara din mine.

  M-am așezat pe bordura rece și știu doar ca totul s-a stins.

¿¿¿¿

  M-am trezit întinsă într-un pat ce îmi părea foarte cunoscut iar când ma uit mai atent realizez ca ma aflu în camera lui Elijah.

  Îmi era foarte frig, nici măcar nu am putut ieși de sub pătură.

-Uite cine s-a trezit. Spune el când intra în camera.

-Ce caut aici Elijah? Întreb eu.

-Ești mai bine? Schimba el subiectul.

-Răspunde.

-Ce vrei Alysha?

-Cred ca aceeași întrebare trebuie sa ți-o pun și eu. Azi mi-ai zis clar ca nu vrei sa ai de aface cu mine și acum m-ai adus la tine . Jur ca nu mai înțeleg.

-Te-am adus pentru ca te-am găsit afara pe jos. Trebuia sa te las acolo?

-Da. Spun eu și el se enervează.

-Spune-mi cum mai ești odată!

-Rău, cum crezi?

   Si-a dat ochii peste cap și s-a apropiat de mine. Nu știam  ce vrea sa facă pana când și-a apropiat palma de fruntea mea. Imediat am simțit o groaza de furnicături in tot corpul. Ce naiba?

-Încă ai temperatura. Cum naiba ai răcit? Striga el.

-Poate venind la tine pe frigul asta pe jos, zic și eu.

-Nu te-am obligat niciodată sa vi. Spune el și realizez ca are dreptate. Niciodată nu a insistat sa vin, nici nu știu de ce o fac.

-Ai dreptate. Spun eu.

-Atunci de ce tot continui sa vi? Întreabă el și era atent la răspunsurile mele.

-Pentru ca știu prin ce treci și vreau sa ajut 

-Știi prin ce trec? Zice și începe sa rada. De unde pana unde? Nu ai habar prin ce trec eu Alysha și de ajutat nu prea poți sa ajuți.

-Pentru ca nu ma lași.

-Încerc sa restrâng grupul de oameni în care sa am încredere.

-Dar nu trebuie. În mine poți avea încredere Elijah.

-De ce ar trebui sa am? Întreabă.

-Pentru ca de fiecare data când ma goneai eu nu plecam sau mereu ma întorceam. Ma făceai sa ma simt ca ultima fraiera dar totuși eu mereu am fost langa tine. Tipi la mine, îți verși nervii pe mine dar încă sunt aici și încerc sa ajut.

-Dar nu e nevoie sa te întorci mereu! Dacă tip la tine și te fac sa te simți asa fugi Alysha! Fugi și nu te mai întoarce la mine. Tu încă ai avut noroc, nu am răbufnit atât de tare. Te vei speria și vei vedea ce fel de persoana sunt, nu te poți apropia de mine.

-Chiar dacă fug tu vei veni după mine! Asa ai făcut și m-am trezit cu tine în casa.

-Pentru ca nu ma pot controla. Te voi răni și după iar vei veni la mine, asta pana când? Pana când vei rămâne secata, fără putere și nu vreau sa ajungi asa.

-Poate ai nevoie de ajutor.

-Ajutor ? Am fost la zeci de psihologi recunoscuți, am fost în spital internat și asta ca să ce? Ca sa-mi se spună ca nu am cale de ajutor. Nu ma poate ajuta nimeni, nici măcar tu Alysha.

-Nu te pot lăsa asa, și știi și tu ca nu voi renunța.

-Dar trebuie și o vei face.

-Nu ma cunoști deloc. Nici măcar nu ești atent la ce spun .

  Cand a auzit a zâmbit scurt însă nu înțeleg de ce. Fiecare cuvânt pe care mi l-a spus m-a durut pe mine. Nu înțelegeam de ce a ajuns asa dar încep sa vad ca are motive.

-Și familia ta? Am văzut-o numai pe mama ta.

  Cand a auzit de familie privirea lui s-a întunecat imediat.

-Nu vad de ce îți bagi nasul în viata mea. Eu nu te întreb pe tine despre viata ta personala. Zice el nervos.

-Am vrut sa fac conversație.

-Nu despre asta. Nu e treaba ta.

-Nu mai tipa la mine! Nu aveam de unde sa știu pentru ca niciodată nu spui ce simți.

-Nici nu am sa o fac.

-Atunci nu mai tipa pentru ca nu știu anumite chestii. De acum nici ca o sa mai  zic ceva.

-Asa sa faci. Spune și ma calcă pe nervi.

-Ti-ai luat pastilele?

-Ce te interesează.

-Elijah!

-Aproximativ. Nu mereu.

-E și asta ceva dar trebuie sa le iei.

-Parca nu mai ziceai nimic.

-Bine, cum vrei. Spun eu și după ma pun stau pe telefon.

  Ca de obicei gura mea sparta strica totul pentru ca nu pot sa tac când nu e nimic de vorbit.