Elijah

Partea 27. Deci A Reușit?

 Partea_27

Am aprobat  și am început sa ne plimbam. Era oarecum liniște însă ce puteam spune, nu?

-Ești bine? Întreabă el dintr-o data și ma întorc confuza spre el.

-Despre ce vorbești?

-Faza cu Kyle . Nu am vrut sa fiu motivul pentru care v-ați certat.

-Nu a fost vina ta. Se adunaseră prea multe..

   As fi vrut sa ii spui ca e vina lui și ca mai bine nu apărea în viata mea din nou însă oricât as vrea sa fie asa nu este vina lui.. Nu el a făcut greșelile pe care le-am făcut noi

-Oh..

-Și sunt destul de bine. Spun răspunzând la întrebarea lui. Tu?

-La fel. Putin  îngrijorat de faza cu postul.

-O sa fie bine. Spun eu calma.

-Sincer...nu înțeleg. Spune el și ma uit din nou confuza.

-Ce nu înțelegi?

-Ți-am distrus viata o dată...reapar și deja am stricat unele lucruri și tu tot îmi vrei binele chiar dacă asta nu îți face ție bine? Am crezut ca ai învățat din greșeli.

-Ei bine îmi pare rău Elijah ca sunt atât de proasta încât sa îți vreau binele. Chiar și după toate astea, îmi pare rău că nu pot fi o jigodie cu tine. Spun gesticulând.

-Nu e vorba de asta. Spune el.

-Dar despre ce este vorba? Strig eu la el și ma apuca de mâini.

-E vorba ca te distrugi încercând sa ma ajuți pe mine și nu vreau sa fiu cauza pentru care tu nu ești bine înțelegi? Nu asta trebuie sa faci! Tu niciodată nu ai renunțat și te distruge încetul cu încetul!

-Dacă tu crezi ca voi putea sa încerc sa te ajut sa ieși din negura asta a ta pana la nesfârșit, te înșeli amarnic Elijah Anderson !

-Dacă voiai sa renunti o făceai de mult, nu ma poți lăsa, și știu ca oricât de mult voi încerca să te fac sa pleci, vei încerca și vei încerca pana nu va mai rămâne un strop de speranța în tine Alysha.

-Am renunțat! De aia am plecat ok? Pentru ca am crezut ca te-ai făcut bine și am renunțat! Asta e cel mai mare defect al meu Elijah ca nu pot sa plec. Dacă era după mine în momentul asta uitam de existenta ta însă nu pot!

-Pentru ca încă ai speranțe in oameni!

-Pentru ca asta ma mai tine în viata Elijah! Dacă renunțam sa cred în oameni eram dusa de mult. Este scutul meu de aparare.

-Dar nu e bine, vei ajunge sa vezi ca am dreptate și ca te agăți de ceva fals..

-Poate ca eu am dreptate sau poate ca tu însă asta sunt eu și nu am cum sa ma schimb. Am încercat din momentul în care am plecat și am crezut ca am reușit pana acum câteva zile. Viata pur și simplu te da peste cap fara ca măcar sa te aștepți dar dacă continui sa speri la unele lcuuri poate se vor întâmpla. Am sperat sa te mai vad și uite ca acum te afli în fata mea. Nu știu dacă te-a interesat vreo clipa de mine însă ar trebuii sa știi ca nu pot sa renunț ușor și ca asta este ceea ce ma distruge..nu tu!

-Tot nu înțeleg..

-Ce naiba nu mai înțelegi?

-De ce nu renunti la mine. Eu as fi făcut-o de mult.

-Nici eu nu știu, dacă as știi ți-aș spune însă sunt la fel de confuza decât tine. Poate mai mult..

-Hai sa te duc acasă. Spune și nu zic nimic doar îl urmez

   Drumul a fost destul de tăcut și chiar dacă e enervant prefer sa nu zic totuși nimic.

   Când am ajuns nu a spus nimic asa ca am ieșit din mașină și ma pregăteam sa intru în casa pana când mi-am azuit numele.

-Alysha. Spune el și ma întorc insa stătea la volan.

-Da?

-După ce terminam proiectul voi încerca să nu te mai deranjez vreodată.

  Cu astea spuse m-a lăsat cu gura deschisa și a plecat imediat.
   După ce am intrat m-am schimbat și m-am dus sa îmi fac o baie lunga.
   Cât am stat în apa fierbinte ma gândeam la cuvintele lui și am realizat ca ar fi genial sa ma lase și sa îmi vad de viata fără sa ma mai deranjeze și sa ma distragă însă cât timp am stat departe de el am avut o viata totuși plictisitoare. Nimeni nu a mai fost ca el cu toate ca am vrut sa ma mint ca nu e asa. Am încercat sa șterg toate amintirile ce aduc cu el iar pentru moment a mers.
  Poate ca am știut întotdeauna ca nu îl pot uita și ca poate pe el îl aștept. De ce îmi faci asta Elijah? Cu ce ți-am greșit?

   După baia lunga pe care mi-am făcut-o am urcat în camera și am decis ca e momentul sa îmi fac curaj și sa o sun pe mătușa mea.
  Am luat telefonul și cu greu am apăsat pe numărul ei.
  Sunetul de la telefon se auzea și nu credeam ca va răspunde pana ce am auzit glasul ei.

-Alo? Spune ea și eu nu ziceam nimic. E cineva?

-M..matusa? Spun eu cu lacrimi în ochi.

-Cine este? Alysha? Întreabă ea și am răbufnit în lacrimi.

-Îmi pare rău matusa. Nu am vrut sa te părăsesc.

-Alysha...tu ești. Spune parca eliberandu-se. Nu plânge draga mea.

-Eu...am plecat ca ultima lașă și te-am lăsat balta.

-Nu scumpo.Aveai nevoie de asta. Dacă rămâneai aici tu nu ajungeai asa departe.

-Tu cum mai ești?Esti bine?

-Da scumpo. Nick s-a mutat aproape și îmi e mai ușor acum. Tu ești bine?

-Sa zicem...Elijah iarăși a apărut.

-Deci a reușit? Întreabă ea și sunt total confuza.

-Ce sa reuseasca?

-Nimic scumpo.vei afla mai târziu.

-Crezi ca ma poți ierta? Îmi pare rău că te-am dezamăgit.

- Nu m-ai dezamăgit nicodata. Nu am fost mai mandra de tine ca acum. Singurul lucru care m-a supărat a fost ca nu ai mai sunat. Nu am pentru ce sa te iert, nu ai facut nimic.

-Te iubesc. Mereu ai fost ca o mama pentru mine. Te voi suna mâine.

-Și eu te iubesc fata mea. Noapte bună.