Partea 13 "Dacă Chiar Nu Îmi Păsa"

1.4K 60 0
                                    

Partea 13

E atât de frustrant când începi sa te gândești la o persoana care își bate joc  de tine.. Și totuși știind asta ma atasez din ce în ce mai mult de el.

Am intrat totuși în vacanta de Crăciun. Perioada asta îmi aduce aminte de moartea părinților mei.. Nu m-am bucurat prea mult de aceasta sărbătoare.

-Alysha , coboară puțin jos! Striga mătușa și ma duc.

-Ce s-a întâmplat? întreb eu

-Anul asta nu vom sta acasă de Crăciun.

-Poftim? Întreb eu.

-Vom merge la Nick. Spune ea și zâmbesc.

Nick este băiatul ei care sta în Las Vegas.

-Serios?

-Da. Spune ea, plecam chiar mâine de dimineață. Sa începi sa îți faci bagajul.

Puteam vedea fericirea din ochii ei. Am urcat sus și am început sa ii scriu un SMS lui Elijah.

"Hey, tocmai am aflat ca voi pleca în Las Vegas pe durata Crăciunului. Vezi ce faci și...sa ma suni cand vrei, eu nu voi putea"

Am trimis mesajul și am început sa împachetez. După ce am terminat am văzut ca încă nu îmi răspunsese.

Trista, m-am băgat la somn căci..nu avea sa îmi răspundă și eu trebuia sa ma trezesc în câteva ore.

_
-
_

M-am trezit cât de repede am putut și am început sa ma pregătesc.

-Alysha! Hai ca o sa pierdem avionul! Striga mătușa mea și cobor. Mi-am verificat geanta și am ieșit pe ușa.

-Cu ce vom ajunge la aeroport? Nu vad niciun taxiu. Spun.

-Pai... Ne va duce el. Spune și o limuzina apare în fata casei.

Ma uit întrebător la mătușa mea și urc. Ne-am dus în spate și înainte sa plecam a deschis cineva ușa.

Când a pășit înăuntru am rămas împietrita.

-Elijah? Întreb eu. Ce cauți aici?

-Mătușa ta m-a întrebat dacă vin și nu aveam altceva mai bun de făcut deci..

Am simțit o bucurie imensa, nu voiam sa îl las singur.

Am zmabit scurt și s-a lăsat o liniște profunda.

-Eu ma duc lângă șofer. Ne vedem la aeroport. Spune mătușa ducându-se în fata.

-Acum îmi poți spune de ce ai venit? Ii spun eu și el își întoarce privirea la mine.

-Ți-am zis, pentru ca nu aveam ce face.

-Cum spui tu.. Zic eu și îmi dau ochii peste cap.

-Nu te înțeleg. Spune el.

-Adică?

-Ce voiai sa răspund?

-Am zis eu ceva?

-Ți s-a schimbat privirea imediat cum am spus ce am spus deci e clar ca așteptai alt răspuns.

-Nu ma așteptam la nimic Elijah. Asta e problema, ca nu ma așteptam la nimic. Și am avut dreptate.

A tăcut din gura și într-un fel e mai bine. Nici eu nu știu de ce ma enervez atât.

-Te-am avertizat ca va fi asa.. Spune el și oftează.

-Va fi cum? Întreb eu.

-Tu te atașezi de mine..iti faci speranțe ca voi fi o persoana care eu nu voi putea fi niciodată și după ajungi sa fi dezamăgită.

-Eu doar...as vrea sa nu mai fi atât de rece cu mine.

-Alysha...in momentul asta eu nu am fost rece. Cred ca tu nu m-ai văzut cand chiar nu îmi păsa. Dacă nu îmi păsa deloc nu eram aici sa port conversația asta.

Am oftat și după mi-am pus capul pe materialul de piele și am adormit..

-
-
-Alysha, Elijah treziți-vă ca vom pierde avionul! Striga mătușa și ma trezesc brusc.

Am realizat ca acum ma aflam cu capul pe umărul lui Elijah iar el își rezema capul de mine. Cum am ajuns lângă el?

Am coborât fără sa spun ceva căci era oricum destul de ciudat si pana în avion nimeni nu a scos niciun sunet. Pur și simplu a fost tăcut, nu a zis nimic pana la aterizare.

Când am coborât din avion singurul lucru care m-a făcut sa zâmbesc a fost priveliștea. Era pur și simplu divina.

-Alysha, a venit Nick. Spune mătușa și ne îndreptăm spre mașina lui. Înainte sa urcam ne-a îmbrățișat și a dat mana cu Elijah.

-El e băiatul de care mi-ai zis? O întreabă pe mătușa care era foarte entuziasmata ca l-a văzut pe fiul ei încat i-au dat și lacrimile.

-Da, el este. Spune ea și urcam.

Nu a mai zis nimic și iarăși era acea tăcere enervanta.

-Aly, nu ai vrea sa va plimbați prin oraș? Este prea frumos acum ca să nu vizitati. Spune mătușa.

-Întreabă-l pe el nu pe mine. Ii spun.

-Cred ca este de acord, spune Nick.

Am oftat iar pe noi ne-a lăsat lângă un târg.
După o plimbare m-am oprit sa fac câteva poze. Este o mica pasiune de a mea..pana la urma sunt amintiri.

-De ce faci poze? Întreabă Elijah.

-S-a gândit cineva sa vorbească spun eu... Pentru ca îmi place.

-De când?

-Dintotdeuna. Se vede cât ma cunosti.

-Nu mi-ai vorbit niciodată despre asta.

-Nu am avut de ce.

Pana acum nu l-am privit însă m-am intors. Acum am observat ca începuse sa ningă și ca parul lui era lăsat și totuși arata bine. I-am făcut câtva poze fără sa vadă căci sunt sigura ca ar fi refuzat. Arata atât de...inofensiv. Nu degeaba îl vor toate fetele, are tot ce și-ar putea dori cineva. Cu toate astea ceva ii lipsește...sufletul. Sunt momente și momente când îți dă speranța că ceva se schimba însă ajungi sa vezi ca defapt e în imaginația ta.

-As vrea sa pot locuii aici, departe de toată lumea. Spune el

-Si eu.. Spun oftând.

Elijah Where stories live. Discover now