Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 2

Așteptam momentul când voi ieși de aici. Urăsc locul ăsta. Profesorul ăsta nenorocit nu se oprește din vorbit. Privesc ceasul așteptând să marcheze minutul când voi ieși de aici.

Danielle nu a venit azi, e bolnavă. De asta, ziua mea a fost al naibii de rea. În pauza mare am fost să mănânc la un arbore. Nu voiam să intru în acel loc unde e fratele meu cu grupul lui de prieteni și câte o fată pentru fiecare. Îmi amintesc că atunci când îi vedeam așa, alergam, îi îmbrățișam și apoi insistau să mănânc înghețată. Aveam cinci ani și nu erau așa diferiți cum sunt acum. Acum sunt toți niște bărbați. Așa zicea mama mea.

Am terminat ora și m-am apropiat de locul unde era fratele meu cu prietenii lui și nu am zis nimic, fratele meu trebuie să îmi observe prezența ca să plecăm. Dar el nici nu m-a privit și și-a continuat conversația stupidă.

-Ryan...am zis și toți s-au întors pentru a mă privi.

-Oh, Savannah...Ce s-a întâmplat?

-S-a întâmplat că vreau să merg acasă.

-Așteaptă, acum plecăm, a zis și a continuat să vorbească. Mă simțeam ca o fetiță blestemată.

Toți erau implicați în conversație, eu doar voiam să plec. Am decis că nu trebuia să depind de fratele meu, el își folosește camioneta, și eu, ei bine, picioarele mele. Am început să merg, să merg și să merg până acasă. Nu stăteam departe, dar nici aproape. Știam acest drum perfect, pentru ca mă uit pe geam mereu când sunt în mașină.

Îmi amintesc când era mama mea cea care mă ducea și cântam melodii împreuna pe drum. Ajungeam radiind și fericită la școală. Acum totul este diferit, când mă duce fratele meu, mereu vorbește la telefon sau are muzica la maxim. Desigur, nu aveam același gust muzical.

Într-un sfârșit, ajung acasă, eram foarte obosită și am urcat fugind scările până la camera mea. Am făcut un duș, am ieșit și m-am făcut confortabilă cu ce am găsit prin dulap. Mi-am lăsat părul drept să se usuce și am început să mă uit la televizor, până am adormit.

Gemetele m-au trezit.

- Ryan! Ah! Ah! a gemut fata. Doamne! Ce naiba i s-a întâmplat lui Ryan ca să facă asta în casa noastră? La naiba! Jur că atunci când o vad, o omor.

Mi-am pus căștile și muzica la maxim. Nu mai suportam, voiam să scap. Voiam să plec cât de departe pot.

I-am trimis un mesaj lui Danielle să o întreb daca vine mâine la școala și ea mi-a răspuns că da. Bine măcar ca mâine nu va fi ca azi.

M-am pierdut în muzica și într-un final, am adormit din nou.

M-am trezit foarte devreme, m-am dus la baie și m-am pregătit. Mi-am pus un tricou și un pulover cu o eșarfă. Era foarte frig. Mi-am făcut o coadă de cal de unde au ieșit niște fire rebele, mici și am coborât.

La naiba....Acolo erau Lucas și Keaton. Inima mea a început să bată foarte tare până l-am văzut pe fratele meu. M-am dus la frigider și le-am simțit privirile pe mine.

- Nu dai bună dimineața, surioară? a zis fratele meu. Prostul...

-Dimineața ta e bună, nu? Adică, mă refer la noaptea trecută, Keaton a scuipat sucul de portocale și Lucas a izbucnit în râs. L-am făcut să râdă!

-Savannah, zise scuzându-se.

- Nu, Ryan, ar trebui să ai mai mult respect față de mine. Este și casa mea. Ieri a fost scârbos, sper să nu se mai întâmple sau jur că îl sun pe tata și îi spun de toate petrecerile tale în absența lui.

-Scuze, da? Jur că nu se va mai întampla. Spuse regretând și eu doar l-am ignorat și m-am dus la ușă. Mă voi duce iar la scoală pe jos.

Știu că voi regreta asta. Am început să merg până am simțit o motocicletă care s-a oprit lângă mine. Oh Doamne, era motocicleta lui.

-Savannah, nu trebuie să mergi pe jos. Dacă vrei, te duc eu, a zis Lucas privindu-mă. La naiba, îmi amintesc dățile cand zicea că atunci cand își va cumpăra o motocicletă, prima persoană pe care o va duce cu ea, voi fi eu. Nenorocite de amintiri.

-Nu, mulțumesc, nu am nevoie de simpatia ta, Lucas, am zis și am continuat să merg.

-Bine, dar dacă vei merge așa, vei ajunge târziu. Azi avem reuniunea cu doamna Grenwich și nu cred că vrei ceartă cu ea, a zis sigur. La naiba! Am uitat! M-am apropiat de el și a început să râdă. M-am suit și nu îmi placea ideea că îl voi îmbrățișa tot drumul. Am rămas neatinsă de el.

-Savannah, poate vrei să avem un accident? a zis. Zi-mi daca nu vrei să mergi cu mine.

Mi-am strecurat brațele și l-am îmbrățișat.

L-am strâns foarte tare pe drum. Până am ajuns la colegiu și am simțit toate privirile pe noi.

La naiba!