Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 9

Ce? El mi-a zis asta?

-Mulțumesc, presupun, am zis sec.

-Cum mai ești? a zis.

Încearcă să aiba o conversație cu mine? Eram sigură că doar caută să îl provoace pe fratele meu.

-Bine, am mințit și m-am dus să stau cu Danielle.

-Ce a fost asta?

-Nu am nicio idee. Cred că doar îl provoacă pe fratele meu.

-Bine, ei nu te lasă din priviri.

-Cine?

Nu, nu, nu, ei nu, te rog.

-Păi cine? Fratele tău și prietenii săi.

-La naiba, acum Ryan o să înnebunească, știu.

-Încearcă să îl calmezi...

-Să îl calmez? Imposibil. Nu e nimic care îl poate calma. Bine, doar sexul.

-Nici nu te gândești la calmarea lui, nu? a spus râzând.

Am râs.

-Ești o idioată.

La ieșire, îmi luam cărtile când Dylan se apropia. Ce voia?

-Savannah, ce bine că te-am găsit.

-Ce s-a întâmplat?

-Păi dau o petrecere de bun venit acasă la mine și mi-ar plăcea să vă invit. Vă voi vedea acolo?

-Da, a zis Danielle și i-am dat un cot. Dylan ne-a zâmbit și a plecat.

-Danielle, de ce? Nici măcar nu vreau să merg.

-Poți să termini să fii așa plictisitoare? Asta este ce ai nevoie, Savannah, o petrecere. În plus, știi cum sunt petrecerile lui Dylan, vine toată școala și totul iese de sub control. O da, petrecere, a zis cântând melodia ei ridiculă pe care o cântă când merge la o petrecere. Trebuia să plec.

M-am apropiat de fratele meu care era deja în mașină, nu trebuia să aștept pe nimeni.

-Bună, Ryan! am zis și el nici nu m-a privit. Nici nu mi-a zis ceva. Voiam ca lucrurile să se schimbe între noi. Tensiunea se putea simți. Acum voiam să ajung acasă.

Câteva minute mai târziu ajungem și am ieșit, închizând portiera cu o bubuitură.

Am urcat în camera mea, am oftat și am închis ușa. M-am întins pe patul meu și tot ce puteam gândi a fost cât de dor mi-e de fratele meu, cred că aș vorbi cu el... Ușa. Bătea la ușă.

-Intră.

-Putem vorbi? a întrebat Ryan intrând și așezându-se pe patul meu.

-Da, ce s-a întâmplat?

-Doar voiam să îți cer scuze, a zis frământându-și mâinile în poală.

Îl cunoșteam la perfecție, făcea asta doar cand era emoționat.

-Scuze pentru ce?

-La naiba, pentru tot. Rahat, nu sunt bun la aceste lucruri, dar iartă-mă, da? Pentru că sunt un prost care nu te sprijină niciodată, pentru că știu că greșesc, dar nu sunt în stare să fiu acolo... La naiba, sunt un laș și... Da, ai dreptate, mă gândesc mai mult la prietenii mei și alte fete decât la tine. Îmi cer scuze pentru toate dățile când te-am lăsat la școală și trebuia să mergi pe jos acasă, știu că nu stăm aproape și... Sunt emoționat, da? Știi că te iubesc Savannah, tu esti sora mea mai mică și știu că sunt foarte impulsiv și gelos pentru că vreau ca nimeni, niciodată să nu îti faca rău. Și scuze, nu sunt cel mai bun frate -era pe punctul de a plânge- dar niciodată nu am negat că te iubesc mai mult ca pe oricine. Ești singura persoană pe care o am, Savannah.

Nu mai pot să stau, m-am apropiat de el și l-am îmbrățișat așa cum nu o făcusem niciodată în acești ani. Plângeam și eu. Am fost fericit să-l am pe fratele meu cu mine.

-Te ador, Ryan, chiar daca ai fost un prost, am zis și el a râs, ștergându-mi lacrimile.

Am rămas îmbrățișați un timp, în liniște. Nu era o liniște incomodă. Amândoi ne cunoșteam la perfecție și știam că suntem comozi așa.

Ștaim că această tema va veni...

-Savannah, de ce ai vorbit cu Dylan azi? a zis pe un ton calm, eram fericită că își controlează impulsurile.

-Nu știu, el doar s-a apropiat, mi-a zis că sunt frumoasă și m-a întrebat cum sunt. Nu i-am pomenit de petrecere, cu atât mai puțin că voi merge.

-Nenorocitul. Nu îmi place să stai cu el, nu este un băiat bun pentru tine și nimeni nu îmi va supăra sora, a zis dându-mi un sarut pe frunte.

-Știu, i-am zis în timp ce l-am îmbrățișat.

Am stat până târziu cu fratele meu. Am mâncat mult, ne-am jucat cu Xbox-ul lui și ne-am uitat la filme. Totul ca înainte. Eram fericită, tare fericită. Pentru prima dată nu m-am prefăcut că râd.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lucas

Ea a gemut, în timp ce eu mă mișcam mai repede peste ea, era pe punctul de a ajunge.

-Ah, Lucas!

Îmi plăcea să îmi strige numele. Într-un final am ajuns la orgasm.

M-am întins în pat, iar respirația mea era foarte agitată. Trebuia să plec. M-am ridicat și mi-am cules hainele pentru a mă îmbrăca.

-Mă suni? a spus în timp ce își mușca buzele acoperindu-se cu cearșafurile.

-Normal că da, am zis zâmbind și am ieșit de acolo.

"Normal că da", sinonim cu "niciodată".

Am ajuns acasă și am căutat ceva de mâncare. Telefonul meu suna.

-Hei Keaton, am zis în timp ce îmi preparam cerealele.

-Hei Lucas, știi că Dylan face o petrecere de bun venit? Merge toată școala.

-Nu există nicio modaliate în infern să mă duc la rahatul ăla.

-Știu, trebuie să facem ceva diferit toți patru în acea zi. În timp ce toată școala e la ceea ce este numită "Petrecerea anului".

-Ce-o fi. Chiar nu-mi pasă ce fac sau ce face acel imbecil.

-A venit ca să rămână.

-Știu, de ce crezi că a trebuit să am una din acele după-amiaze bune de plăcere să mă destresez?

-Uhh, cine a fost victima?

-Kendra.

-Cum e?

-Au fost și mai bune ,dar nu mă plâng.

El a ras și apoi a închis.

Vineri. Nu știam ce să facem în aceasta zi, niciunul nu o să mergem în casa acelui nenorocit. Nu știu ce a vorbit cu fata mea azi, doar cum a plecat Savannah, sec și rece. Ea era o fată dificila. Nu cade în plasele nimănui. Și asta, pe o parte îmi plăcea, nu era atrasă de acel imbecil, dar pe alta parte nu îmi plăcea pentru că nu era atrasă nici de mine.