Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 7

-Bună, am zis rece.

-Bună, tata. Cum ești? a zis Ryan îmbrățișându-l.

-Aici, ce contează, e cum sunteți voi, a zis tatăl meu, zâmbindu-ne. Eu am mijit ochii.

-S-a întâmplat ceva, Sav? a zis apropiindu-se de mine. De ce trebuie să îmi zica Sav?

-Da, tu! am zis privindu-l pentru prima dată în ochi.

-Nu îi da atenție, tată. Știi, s-a transformat într-o fată nesimțită și prost crescută, a zis Ryan. Nu știu ce simțeam în acest moment. Ceva ca furie și tristețe. Voiam să dispar.

-V-ați gândit vreodata că familia are nevoie de ajutor? Să fiți aici pentru a se simți iubiți? Păi, cu voi e contrariul. Doar un rahat. Tu, Ryan, ești doar un prost ce se gândește doar la fete, prietenii săi, sex și alcool. Tu, Mark, nu cred că te mai pot numi tată încă o dată. Niciodată nu ești aici. Asta e ce numiți voi familie? Sunteți foarte departe de adevăr. De multe ori am vrut să dispar sau să plec departe. Departe de aici, departe de toate persoanele care mă supără. În special de "familia mea". Acum nu vă prefaceți că eu sunt problema, nici să nu îndrăzniți să spuneți. Vă urăsc așa de mult, am zis printre lacrimi. În sfârșit, mă simt ușurată. Știam că într-o zi o să explodez.

Ryan avea o privire tristă și privea în jos. Nu m-am uitat la Mark. Am urcat în camera mea și am trântit ușa, m-am aruncat în patul meu, să plâng așa cum făceam întotdeauna. Am început să urlu în pernă. Am urât asta. Am urât totul.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ryan

Tot ce a zis Savannah e adevărat. Noi suntem departe de a fi o familie. M-a durut mult ce a zis, a fost foarte sinceră. Toată această familie a plecat la naiba de când a murit mama și Savannah era cea mai apropiată de ea. Era cea mai bună prietenă a ei. Era totul pentru ea. Voiam să mă duc să o îmbrațișez și să îi zic ca o iubesc mai mult ca pe orice, dar ea nici nu voia să mă vadă. În toți acești ani am fost un imbecil cu ea.

Cum eram în stare să o las să vină singură de la școală până acasă? Doar pentru că aveam ceva de făcut cu prietenii mei sau cu niște fete? Asta e adevărat. Mereu îi pun pe ei înaintea lui Savannah.

-Tată, eu...

-Cred că ar fi mai bine să plec. Zi-i că o iubesc. Și-a luat toate lucrurile și a plecat. Totul se agrava. Totul.

M-am așezat pe canapea și am început să mă gândesc la multe lucruri. Telefonul meu a început să sune.

-Hei, Ryan, nici nu îti imaginezi. Probabil asta a fost cea mai bună parti... l-am întrerupt.

-Nu am chef, Lucas.

-S-a întâmplat ceva? Știi că îmi poți povesti.

-Da, Savannah...

-Ce? I s-a întâmplat ceva lui Savannah? Unde e?

-Știi că a venit tata, totul a ieșit de sub control, a zis ce a simțit în toți acești ani. A început să plângă și ne-a zis că ne urăște. A fost oribil să îmi văd sora așa.

-Așteaptă, vin acolo, a zis și a închis.

Zece minute mai târziu, Lucas era aici, s-a așezat pe fotoliu și am început să îi povestesc mai bine.

-A fost oribil. Am fost un prost cu ea. Eu și tata nu am fost niciodată lângă ea când avea nevoie de noi. Ea avea nevoie de noi! Și eu m-am preucupat cu alte lucruri. Știi de câte ori am ascultat-o plângând? Toate nenorocitele de nopți! Dar eu sunt un laș și nu am întrebat-o cum se simte și nu i-am zis că totul va fi bine. S-a întâmplat ce s-a întâmplat.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lucas

Trebuia să o am în brațele mele. Îmbrățișând-o, protejând-o, fiind aici pentru ea, cum nu a fost niciodată, nimeni.

Dar asta era imposibil.

Mă simțeam ca un rahat știind că ea era acolo, atât de deprimată. Că eu nu puteam face nimic ca să schimb asta.

Doar voiam să îi fur un zâmbet, făcând ca toata durerea să dispară.

O iubeam mult, înnebuneam. O voiam cu mine pe micuța mea.

A mea.

Eram așa pierdut în gândurile mele că nu mi-am dat seama când a coboborat scările. Ea... avea un tricou cu batman și colanți negri. Mi-a surprins privirea, se vedea că a plâns.

-Și Mark? l-a întrebat pe Ryan.

-Tata a plecat, Savannah.

A mijit ochii.

-Laș nenorocit, a zis și a urcat în camera ei.

Nu puteam. Trebuia să fac ceva. Trebuia să vorbesc cu ea.

-Unde mergi? a întrebat Ryan în timp ce urcam scările.

-La baie, am mințit.

Am bătut la ușa ei.

-Nu vreau să te vad, Ryan.

Am deschis ușa cu grijă și acolo era ea, uitându-se pe fereastră. A ridicat privirea și m-a privit.

-Și pe tine cu atât mai puțin, a zis și s-a apropiat de mine pentru a mă scoate din cameră. Eu aveam mai multă forță și am închis ușa.

-Doar vreau să vorbesc cu tine, te poți calma?

-Ce vrei? a zis și m-am așezat pe patul ei.

-Știu cum te simți, dar mai rău este să te închizi în lumea ta și să te deprimi.

-Tu ce știi? Ryan ți-a povestit, nu? Este un prost.

-Crede-mă, știu cum se simte să pierzi perosana pe care o iubești cel mai mult și să simți că nimeni nu te poate înțelege cum făcea acea persoană. Să te simți singur.

-Tu nu știi nimic.

-Ba da, Savannah. Eu mi-am pierdut fratele acum mulți ani și nu știi cât de mult m-am deprimat. Inclusiv mă gândeam să îmi iau viața.

S-a așezat pe pat și m-a privit.

-Dar apoi am înțeles că cel mai rau lucru pe care îl puteam face este să mă deprim. Am făcut multe lucruri la care nici nu te-ai putea gândi. Totul a fost un dezastru. Nu mi-ar plăcea să faci același lucruri, pur și simplu, nu vreau să fii așa.

-Ce lucruri ai făcut? Zi-mi.

-Un prieten mi-a zis că pentru a uita totul pentru un moment, cel mai bine era să mă droghez -ea a deschis gura de uimire- M-a durut chiar, m-am lovit puternic de pereți și chiar am spart oglinda din camera mea. Nu vreau să te gândești vreodată la rănirea ta, micuțo, niciodată.

-De ce faci asta?

-Contezi pentru mine, Savannah, chiar daca nu crezi.

S-a aporpiat de mine si m-a îmbrățișat. Și mi-am dat seama că tot ce vreau, e să stea aici, cu mine.

-Cred că ar trebui sa vorbești cu Ryan.

-Nu vreau, a zis ea ascunzându-se la pieptul meu. Vorbind de el, unde e ? Zic pentru că, dacă te vede aici, te omoară.

Am râs.

-Păi i-am zis că merg la baie, ea a început să râdă și eu m-am simițit complet. Am facut-o să râdă.

-Lucas...

-Da?

-Nu vreau să pleci.