Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 19

Savannah

Am ieșit din casa lui Lucas și am alergat, am alergat și am alergat cât am putut de repede. Probabil că arătam foarte rău acum și mă simțeam și mai rău.

"Te iubesc, Savannah, te-am iubit mereu". Aceste cuvinte au fost repetate de o mie de ori în capul meu. Cum aș putea să cred asta? A fost alături de alte fete în acești ani, el ... De ce m-ar fi observat? Dacă mă iubește, de ce nu a îndrăznit niciodată să-mi spună?

Am ajuns acasă și m-am închis în camera mea. M-am întins pe pat și am plâns, ca niciodată.

Dacă mă iubește, de ce m-a făcut să sufăr în tot acest timp? Nu înțeleg, nu înțeleg nimic!

Zilele la școală erau ca naiba, Lucas nu venise niciuna din aceste zile. Vreau doar să fie bine. Nu știu dacă este vina mea. Nu am vorbit cu nimeni, nici cu cei mai buni prieteni ai mei. Erick și Danielle au venit de nenumărate ori acasă, evit subiectul, nu vreau să vorbesc despre asta.

Eram în camera mea la televizor și Ryan a bătut la ușă. Încă nu vorbeam despre ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Ne îndepărtasem din nou.

-Sav... -A spus și a intrat. Nu-i voi mai spune să nu mai îmi zica așa pentru că va face la fel.

-Ce vrei, Ryan?

-Haide, de ce toți sunteți așa deprimați în ultima vreme? Prietenul meu cel mai buna, sora mea...

-Lucas? Ce s-a întâmplat cu el?

Oh, Doamne, mă simțeam vinovată, foarte vinovată.

-Nu știu. A fost așa de mult timp, l-am invitat la petreceri și chiar la unele cluburi cu fete, știi tu, foarte calde. El respinge totul, pleacă din casă doar pentru a repeta cu trupa, a scris multe piese. Pentru mine, este îndrăgostit. Nu este nimic altceva care să îl facă așa.

-Îndragostit? Dar e ok? De ce nu s-a dus la școală?

-Absolvim mâine, Savannah, nu îl afectează cu nimic că nu a venit zilele astea. De ce atâtea întrebări, Savannah?

-Curiozitate.

-Și ce dracu nu este în regulă cu tine? Te-am observat foarte tristă în ultima vreme.

-Nu este problema ta, da? O să sun pe cineva, poți să-mi părăsești camera?

A oftat și a plecat.

Am sunat-o pe cea mai buna prietenă, trebuie să-i spun totul. Cincisprezece minute mai târziu, eram acasă la ea, descărcându-ma.

-Savannah... Cum ai putut să-i spui asta? Nu i-a fost ușor să mărturisească. Te iubește, dar este un băiat care nu știe să dovedească asta și a păstrat toate aceste sentimente.

-Nu știu... am spus răgușită. Nu-i ușor să crezi, știi? Nu este ca și cum omul care îți place, a petrecut tot acest timp cu fete. Cu tot ce i-a ieșit in cale. Și apoi îți spune că te-a iubit întotdeauna.

-Savannah... El te-a sărutat de mult. Apoi te-ai îndepărtat, te-ai îndepărtat de tot! Îmi aduc aminte de toate dățile în care l-ai tratat rău. El era doar îngrijorat pentru tine. -am oftat- Nu, Savannah, nu poți nega că acestui tip îi pasă de tine, pentru că o face și mult.

-Ce trebuie să fac Danielle? Și eu îl iubesc. Îl iubesc mult.

-Simplu. Mâine îi vei zice.

-Ce? Nu, nu și nu!

-Savannah, voi doi trebuie să vă dați o șansă nenorocită. Așa că mâine îl cauți și vorbești cu el. Sunt sigură că este supărat.

-Doamne...-mi-am șters lacrimile- O fac.