Capitolul 20

14.8K 541 26
                                    

Lucas

-Să plecăm de aici, am zis fără respirație. Pentru prima dată după mult timp mă simt fericit. Și totul datorită ei.

-Unde? a întrebat Savannah în timp ce își aranja părul. Era atât de frumoasă.

-Unde o fi, doar vreau sa fiu cu tine. Dar ies eu primul. Fratele tău ne poate vedea. Te aștept, micuțo, am zis dându-mi un sărut și am ieșit.

Mă simțeam complet. După atâta timp... Chiar este real? Am trecut prin toți acești oameni, cu un zâmbet pe față. Pe cine înșel? După tot prin ce am trecut... Ea a fost întotdeauna problema mea preferată.

Cineva m-a scos din gândurile mele.

-Lucas, a zis o fata îmbrățișându-mă și dându-mi un sărut pe obraz.

-Oh, bună, i-am zis lui Melody.

Cum să îi spun să îmi lase viața în pace fără să fiu nesimțit?

-Haide, să mergem să dansăm.

-Nu, nu pot, am zis ieșind din îmbrățișarea ei. Am început să merg departe de ea, m-a strigat, dar am ignorat-o.

În capul meu era doar Savannah.

Am intrat în mașina mea și am așteptat-o. Câteva minute mai târziu a apărut și ea cu acea rochie roșie și cu un zâmbet care mă încânta mult.

-Doamne, sunt multe persoane acolo, a zis și eu am râs.

-Unde vrei să mergi?

-Nu știu, sau bine, da. Să mergem în locul tău preferat, promit că de data asta nu adorm.

-Cuvintele tale sunt ordine, am zis zâmbind.

Pe drum nu am putut evita să o privesc de o gramadă de ori. Ea mă privea emoționată.

Apoi, a dat drumul la radio și Kids de la MGMT se auzea. Amândoi am început să cântăm cu toți plămânii.

-Am ajuns, am zis ieșind din mașină, deschizându-i portiera. Asta o făceam doar cu mama mea.

A ieșit cu un zâmbet pe față și am intrat de mână în casă. Ea și-a scos tocurile imediat. Cu tocuri sau fără ele, va fi mereu micuță.

Micuța mea.

-Ți-e foame?

-Da, a zis așezându-se pe canapea.

Am scos telefonul și am comandat pizza. Am așteptat să ajungă pentru că și eu mor de foame. M-am așezat pe canapea lângă ea.

-Hai să jucăm 20 de întrebări.

Oh, Doamne, ce îi voi zice de viața mea dezgustătoare?

-Încep eu, am spus profitând de situație. Ea a dat din cap.

-Ce s-a întâmplat cu Dylan?

Ea a oftat.

-Nu știu cum am putut sta cu el. Zic..., nu am avut nimic serios. El este un prost. Nu știi cât regret că am ieșit cu el.

-Dar atunci de ce ai decis să ieși cu el? Îți place?

-Este doar o întrebare, Lucas, și e rândul meu.

-La ce vârstă ți-ai pierdut virginitatea?

-Cred că la 14, sau la 13. Nu îmi amintesc.

A rămas surprinsă.

-Tu ai pus întrebarea.

Ea a râs.

-Da, știu.

-Îți place de Dylan?

-Oh, nu, niciodată nu mi-a plăcut. De ce m-ai sărutat în acea zi? a zis, iar eu puteam simți cât de emoționată e.

-Pentru că voiam. Îmi plăcea de tine. Nu știi din acel moment cât de mult mi-am dorit buzele tale.

Ea a luat inițiativa și s-a apropiat de buzele mele. Mâinile sale s-au pierdut în părul meu, iar ale mele pe talia ei, apoi ne-am despărțit din lipsă de aer.

-Nu știi cât de rău a fost pentru mine să te văd cu diferite fete.

-Credeam că orice fată mă va face să te uit. Niciodată nu am reușit.

-Exact asta am facut cu Dylan. Nici eu nu am reușit.

Am zâmbit.

-Te iubesc, știi?

-Eu te iubesc mai mult.

Nu o cred. Ea nu are idee cât de mult o iubesc eu. Totul, absolut totul mă încânta. Sunt îndrăgostit inclusiv de defectele sale.

Soneria ne-a întrerupt.

-Deschid eu, a zis ea în timp ce s-a dus la ușă și eu căutam banii.

-Prețioaso, costa 5.99 dolari. Ești singură?

Am ascultat ce zicea acel prost care a adus pizza.

M-am apropiat de Savannah și am îmbrățișat-o pe la spate dându-i un sărut pe obraz.

-Nu, nu este. De ce? Vreo problemă?

El mi-a dat pizza și a răspuns nervos:

-Nu.

-Foarte bine, nu îmi plac problemele, știi?

-Mie nici atât... s-a întors și a plecat cât de repede a putut.

M-am întors să o văd pe Savannah și amândoi râdeam cu voce tare.

-Cred că trebuie să zic multor băieți că ești micuța MEA.

Ea a râs și m-a îmbrățișat.

-A ta.

Aceste cuvinte m-au lăsat fără respirație. Inima mea bătea cu atâta putere încât simțeam că în orice moment îmi va ieși.

M-am apropiat de ea și i-am dat un sărut. Apoi am luat-o de mână și am mers la bucătărie ca să mâncăm.

Râseste, îmbrățișări, săruturi, o canapea, floricele, mărturisiri.

La asta se rezuma noaptea mea perfectă.

Și în final, o Savannah adormită la pieptul meu.

Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum