Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 5

El tocmai a zis asta? El...? Am rămas privindu-ne fix. Eu nu știam ce să zic. "Oh, și mie, Lucas. Ba mai mult, sunt îndrăgostită de tine. De când mi-ai dat acel sărut nu m-am oprit din a mă gândi la tine." Nu, nu, imposibil. El s-a oprit să mă mai privească.

-Fratele tău trebuie să fie în culmea nebuniei. Să mergem, a zis sec și a început să meargă. Ce i s-a întâmplat?

Eu am început să îl urmez. El nici nu m-a privit. Nu știu de ce s-a pus așa, mi-a zis că îi e dor de mine și apoi, m-a tratat ca pe o necunoscută. Am ajuns în casă și Ryan s-a apropiat de noi.

-Savannah, putem vorbi? a zis Ryan cu fața lui de regret.

-Nu, nu avem nimic de vorbit, am zis intrând în casa.

-Savannah, te rog...

-Las-o Ryan. Vorbești mâine cu ea. Cred că nicio fată n-ar vrea să vorbească cu tine după cum ai tratat-o. Și mai puțin sora ta, a zis Lucas privindu-ma. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

-A fost un impuls, eu...

Nu voiam să fiu aici, voiam să mă închid în camera mea și să nu știu nimic. Dar înainte...

-Lucas, mulțumesc, am zis sec și am urcat în camera mea.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lucas

-Eu trebuie sa plec să repet cu trupa, i-am zis lui Ryan. Ne-am dat îmbrățișarea noastră tipică de frați și m-am urcat pe motocicleta mea.

Am ajuns foarte repede. Mereu merg așa cand simt tot, mai puțin fericire. Și nici măcar nu mai știu ce naiba simt. Savannah, Savannah... De ce naiba nu o pot scoate din minte?

Am ajuns în locul unde mereu repet cu trupa. Azi nu aveam ce repeta, doar nu voiam să merg acasă acum și știam că Tyler este aici. Am dat cu piciorul la ușă, am ridicat scaunele și le-am aruncat la perete.

-Eh, eh, ce se întâmplă? a zis Tyler ridicând scaunele.

-Calmeaza-te frate, vei ruina totul.

- Sunt un prost. Acum știu că am stricat totul.

-La ce te referi?

-La ce naiba crezi că mă refer ?

-Savannah...Ce s-a întâmplat acum?

-A adus acasă un nenorocit și l-a dus în camera ei. Nu a fost acolo toată ziua, a fost cu el. Când acel prost a plecat, Ryan a înnebunit și știi că ei îi place să îl supere, mereu o face. I-a zis dacă nu poate avea o noapte de diversiune ca el. Știi cum e Ryan, s-a comportat ca un nebun nenorocit și i-a zis că e o târfă. Bine, ea înainte să îi zică i-a dat o palma și singurul lucru la care mă puteam gândi era că asta era fata mea! Până ce am vazut-o plângând. Nu pot să o vad așa, am scos-o de acolo și am început să vorbim și i-am zis că îmi e dor de ea, la naiba.

-Ce ți-a zis ea?

-Ea nu mi-a spus nici un rahat.

-Cum?

-Da, nu mi-a zis nici un rahat. Apoi i-am spus că trebuie să plecăm și am început să merg lăsând-o în urmă. Când am ajuns, Ryan a început să o supere și eu am apărat-o. Doar mi-a zis un "mulțumesc" rece ca toate cuvintele pe care le zice.

Tyler a scos două beri și mi-a dat una.

-De acord cu ce ai zis înainte, ea nu este fata ta.

-Știu, mulțumesc că mi-ai amintit.

-Nu înțeleg, poți să ai orice fată îti dorești și ești atras de una de șaisprezece ani care nici nu îți vorbește.

-Am încercat să o uit în toți acești ani nenorociți, dar nu pot. Ea este totul.

-Cine ar fi crezut că Lucas va ajunge îndrăgostit? a zis râzând.

-Nu ai idee cât o urasc. La naiba, o urăsc pentru că o vreau atât de mult.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Savannah

-Fratele tău chiar ți-a spus asta? Ce idiot, a zis Danielle. Suntem în casa ei mâncând înghețata în timp ce ne uităm la televizor.

-Da, și Lucas m-a apărat. 

Ea și-a îndepărtat imediat lingura cu înghețata.

-Ce ți-a zis? Ce s-a întâmplat ?

-Când Ryan mi-a zis asta, l-am lovit. M-a durut mult asta și am început să plâng, deja știi, mă cunoști. Lucas m-a tras de mână și m-a dus afară, am început să mergem și ne-am așezat pe o bancă. Eu doar plângeam și el m-a îmbrățișat, m-a spus "micuță" și...

-ȘI CE, SAVANNAH?

-Mi-a zis că îi e dor de mine.

Danielle a lăsat înghețata și a început să sară.

-Ți-am zis, acest băiat moare după tine! Și tu ce i-ai zis?

-Nimic, nu i-am zis nimic, cuvintele nu au ieșit din gura mea.

-Jur că acum meriți o palmă cum i-ai dat lui Ryan.

Am analizat-o cu privirea.

-Ideea e că după a început să mă trateze sec.

-Păi normal. S-a simțit ca un prost pentru că nu i-ai zis nimic.

-Gata, să nu mai vorbim de Lucas. Hai să îți prezint pe cineva.

Am mers la cafeneaua unde l-am cunoscut pe Erick. Când am ajuns, el era acolo.

-Savannah, uite ce frumos e băiatul ăla.

-El este cel căruia vreau să te prezint.

-Savannah, la naiba! Arăt bine?

-Da, mereu. Acum să mergem.

Am ajuns și Erick a rămas paralizat când a văzut-o pe prietena mea.

-Erick, Danielle. Danielle, Erick.

Prietena mea era moartă după el. Doar trebuia să se cunoască mai bine. Fac o pereche foarte frumoasă.

După ce am mâncat, Erick s-a oferit să o acompanieze pe Danielle pentru că locuiesc pe aceași stradă.

-Vii cu noi, Savannah? a întrebat Erick.

-Nu, merg acasă, am zis făcându-i cu ochiul lui Erick la care a zâmbit.

-Ai grija. Să mă suni când ajungi acasă, a zis Danielle.

-Da, stai liniștită, ne auzim după.

Și așa am început să merg acasă. Ce mi-ar plăcea să știu să conduc și să am propria mașina, dar aș fi un dezastru. La naiba! Este o picătură? Da, a început să plouă. Am început să alerg. Am ajuns acasă udă leoarca, mi-am scos eșarfa și șapca și le-am aruncat în sufragerie. M-am dus în bucătărie pentru a-mi lua ciocolata caldă.

-Nu ai putut lua un taxi sau ceva de genu'?

Această voce o recunoșteam oriunde.

-Mi-am cheltuit toți banii, am zis privind un Lucas sprijinit de ușă.

El a râs și s-a apropiat de mine.

-Sărăcuța proastă.