Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 46

Jace m-a lasat acasă și nici nu îmi amintesc dacă mi-am luat la revedere. Am coborât cât de repede am putut și am intrat în casă.

Cum îl mai voi vedea de acum? Cum îi voi vorbi? M-a sarutat, m-a atins și... Nu știu. Nu știu ce se va întâmpla.

Cred că m-am lasat dusă de val de tot ce a zis și m-am simțit atât de rău încât am făcut-o.

-Savannah, prețioaso, ce-i cu tine? Ai văzut o fantomă? întrebă Nicolle, apropiindu-se de mine.

-Nu, nu. Doar... Nu, nu. Nu mi s-a întâmplat nimic.

Am încercat să zâmbesc.

-Te așteptam. Fratele tău a spus că te duci cu un băiat.

La naiba, Ryan m-a văzut.

-Da, cu Jace, am spus și m-am simțit ciudat doar spunându-i numele. Dar, de ce m-ați așteptat?

-Ai uitat? Ziua ta e vineri. Trebuie să cumpărăm multe lucruri.

Nu se poate. Singurul lucru pe care voiam să îl fac era să dorm și să uit de tot dezastrul ăsta. Acum trebuie să merg la cumpărături? Genial.

-Păi, să mergem, am spus.

Am ajuns la centrul comercial în mai puțin de cinci minute. Am intrat în primul magazin și Nicolle era puțin emoționată.

Acum puțin timp am auzit-o pe Nicolle zicându-i tatei că eu sunt ca fiica ei pe care nu a avut-o niciodată. Asta m-a făcut fericită. Dar Nicolle niciodată nu o va înlocui pe mama. Nicio femeie în lume nu ar putea-o face.

Ziua asta a trecut atât de lent. Este imposibil. Am început să vedem rochii una câte una. Scurte, lungi, frumoase, provocatoare. Au fost prea multe.

-Deci, ieși cu Jace? m-a întrebat Nicolle.

-Nu, și nici nu vreau să vorbesc de el.

-S-a întâmplat ceva? m-a întrebat cu trei rochii în mână.

Le-am luat și am intrat să le probez.

-M-a sărutat. Mi-a zis ca ar trebui să mă bucur de moment, să îl uit pe Lucas pentru un moment și să mă las dusă de val.

I-am povestit atât de ușor. Adevărul e că mă bucurau sfaturile lui Nicolle.

Știu că nu o puteam vedea, dar îmi imaginam ce față a făcut. Nicolle este destul de înțelegătoare, știu de ce o iubește tata atât de mult.

-Doar că nu mi se pare corect ca în timp ce lui Lucas îi merge bine, eu doar să plâng pentru ce am avut o dată. Și eu vreau să mă distrez, am spus.

-De ce ești atât de sigură ca el te-a uitat?

Nu vreau să îmi fac speranțe.

-A fost cu fete, inclusiv cu proasta de Melody. De mai mult de o luna nu l-am vazut, niciun apel, niciun mesaj. E mai mult decât evident că m-a uitat.

Am ieșit cu toate trei rochiile în mână. Prima nu mi-a placut, a doua e frumoasă, dar îmi stă oribil, a treia nu îmi vine.

-Savannah, cred că după tot ce i-ai zis, nu poți aștepta să te sune sau să îți trimită mesaje. L-ai învinovățit, i-ai zis că nu vrei nimic cu el și că totul a fost o greșeală. Cum crezi că s-a simțit? Nu poți continua să îl învinovățești. Dacă totul este așa, este din vina ta, nu a lui. De ce trebuie să te caute el? Dacă vrei să îl recuperezi, caută-l tu. Cere-i scuze. Dar nu aștepta să facă totul numai Lucas.

-Deja e prea tarziu, Nicolle, deja m-a uitat.

Am oftat.

Am luat o eșarfă roz și i-am arătat-o.