Coșmarul de la miezul nopții

Adevărata față

                                  1

     Chiar credea că Gardienii îl vor închide într-un fel de peșteră vrăjită, unde să-și vadă coșmarile vii pentru tot restul vieții. Totuși, este închis în camera asta ciudată. Evident, este destul de frustrant că nu știe ce se va întâmpla cu el sau dacă va putrezi pur și simplu aici. Cu toate astea, nu se stresează prea tare. Mereu a fost o fire calmă. Acest lucru i-a fost de folos în multe situații și a găsit mereu o cale de scăpare. Deși pare că de aici nu are cale de scăpare, există un motiv pentru care Zailla i-a lăsat pe Gardieni să-l prindă. Și știe că Zailla are nevoie de el. Deci, nu-l va lăsa aici. Cel puțin, nu prea mult. În concluzie, nu se stresează.

     Ușa încăperii în care este ținut se deschide, făcându-l să se mute din poziția în care stătea, mai precis, întins pe pat, cu mâinile poziționate sub cap, privind în tavan. Brunetul se poziționează pe marginea patului, ridicând o sprânceană.

     Înăuntru, observă că se îndreaptă către el o fată Gardian. Părul ei castaniu primește o strălucire aparte datorită luminii puternice din încăpere. Nuanța de albastru marin a ochilor săi, pe de altă parte, pare că se întunecă pe măsură ce se apropie de el. Cearcănele din jurul ochilor ei o îmbătrânesc, iar Ryan începe să se întrebe dacă nu cumva a mai văzut-o undeva pe fata asta.

     — Ryan Mills, îi pronunță aceasta numele pe un ton batjocoritor, sper că timpul pe care l-ai primit a fost de ajuns pentru a reflecta la acțiunile tale, dar și la consecințele lor.

      — Mă iriți, îi răspunde acesta imediat. Te știu de undeva, dar nu-mi dau seama de unde.

     Fata Gardian zâmbește strâmb, pufnind, în timp ce îi leagă mâinile, folosindu-se de valurile de energie roșie. Deși ,,frânghia" folosită îl arde, Ryan preferă să tacă și să continue să o privească pe fată.

     — În pădure, spune acesta. Te-am văzut în pădure, alături de alți trei Gardieni. Tu nu ești cumva sora lui Leopold?

     Acum e rândul lui Ryan să folosească un ton batjocoritor.

     Fata își încleștează maxilarul, dar preferă să tacă. Îi prinde cotul în palmă, începând să-l tragă după ea afară din încăpere.

     — Nu e nevoie să mai fiți înțepați acum. Am văzut deja că nu sunteți chiar atât de fioroși, o șicanează el, arătând un rânjet dominant.

     — Zâmbetul tău mă face să cred că vrei să scapi de acei dinți mai repede, îi răspunde aceasta, înghițind în sec.

     — O, am uitat! exclamă brunetul. Voi urâți trădătorii! Chiar nu am vrut să ating un punct sensibil, continuă el pe un ton mieros.

     În secunda următoare, pumnul Letitiei Young își face drum direct către nasul lui. Acesta scoate un geamăt înfundat, atunci când simte presiunea ce se acumulează în locul lovit. Totuși, într-o fracțiune de secundă, se redresează, zâmbindu-i din nou.

     — Sarcasmul tău ar fi fost apreciat printre noi, dacă nu ne-ai fi trădat precum ultimul gunoi, vorbește ea, mârâind cuvintele. Și bineînțeles, dacă ar fi mai inteligent, continuă, o urmă de satisfacție simțindu-i-se în glas.

     — Eu măcar nu am pretins niciodată că aș fi de partea voastră, pe când fratele tău...

     Însă, nu apucă să termine fraza, căci Letitia îl lovește din nou în figură, cu toată forța, reușind să-l dezechilibreze.

     — Tu nu te compari cu fratele meu. Tu ești un nimeni din afară. El, după tot ce a făcut, încă este un Gardian, explică fata.

     — Ceilalți sunt de aceeași părere? continuă acesta. Sau așa te consolezi tu, fiindcă nu mai ai curajul să ridici ochii din pământ în prezența lor?