Whitney, dragostea mea

Capitolul XI

Până în seara petrecerii de la Lady Eubank, Whitne era deja plină de nerăbdare. Fu gata foarte devreme, stătu şi o aşteptă pe mătuşa ei în hol, într-o rochie de un albastru închis cu aplicaţii strălucitoare argintii. În ureche şi la gât avea diamante şi safire care completau frumos coafura ei grecească.

- Mătuşă Anne, spuse ea în trăsură, în drum spre casa lui Lady Eubank, chiar crezi că Paul o iubeşte sincer pe Elizabeth?

- Dacă o iubea, cred că ar fi cerut-o de nevastă de mult, replică Lady Anne, punându-şi mănuşile când trăsura intră pe lunga alee ce ducea spre casa-mausoleu a lui Lady Eubank. Şi prietena ta Emily are dreptate. Chiar te-a urmărit mai tot timpul în seara petrecerii tale, atunci când credea că nu-l vede nimeni.

- Şi atunci de ce durează aşa de mult să facă ceva?

- Dragă, gândeste-te la poziţia delicată în care se află. Acum patru ani, toată lumea ştia că el abia dacă-ţi tolera devotamentul. Acum trebuie să facă faţă ideii de a-şi schimba părerea şi de a te curta oficial.

Ea zâmbi când văzu aspectul trist al lui Whitney.

- Dacă vrei să grăbeşti lucrurile, ar trebui să asculţi sfatul lui Lady Eubank şi să-i oferi concurenţă.

Trei ore mai târziu, Whitney începea să fie de acord. Era populară şi căutată de toţi tinerii burlaci, mai puţin de cel dorit.

În partea opusă a camerei, înconjurat de câteva fete din localitate, Clayton dădea din cap la spusele lui Margaret Merryton, zâmbind pentru a ascunde lipsa de răbdare faţă de pălăvrăgeala ei continuă.

După ce îşi petrecuse ultimele zile la Londra, într-o călătorie de afaceri urgentă, el revenise azi, la timp pentru a se schimba şi a apărea la această mică adunare a Ameliei Eubank. Iar baborniţa aceea scandaloasă îl aşteptase în hol şi îi spusese că ar aprecia dacă i-ar da atenţie domnişoarei Stone în seara asta pentru a-l face gelos pe domnul Sevarin. Ca urmare, Clayton nu era foarte fericit.

Întorcându-se nepoliticos cu spatele la femeia care vorbea cu ea, Amelia Eubank ridică monoclul şi studie grupurile formate, până ce privirile îi căzură pe ducele de Claymore, care era înconjurat de câteva fete, toate dornice să-i atragă atenţia. Claymore, remarcă ea, le trata cu toleranţă amuzată, dar atenţia lui era concentrată asupra singurei femei din încăpere care părea imună la magnetismul lui, Whitney Stone.

Amelia lăsă monoclul să cadă şi să atârne de panglica de catifea peste bustul ei amplu. Printro rudă îndepărtată a soţului ei decedat, Amelia putea pretinde că se înrudeşte cu ducele şi, atunci când Claymore venise la ea acasă, în urmă cu câteva săptămâni, anunţând-o că avea de gând să stea la numai câţiva kilometri de ea, sub numele de Westland, pentru a se odihni, ea îl asigurase de discreţia ei.

Acum însă, o intriga ceva şi privirea îi strălucea în timp ce se uita la ducele care o privea pe Whitney. Se opri o clipă, pentru a-şi spune cât de neetice şi lipsite de scrupule erau schemele sale, apoi, cu un zâmbet mulţumit, îi ceru valetului să o cheme la ea pe domnişoara Stone imediat, iar apoi să-l aducă şi pe domnul Westland.

Whitney dansa cu soţul lui Emily atunci când valetul veni lângă ea şi-i spuse că Lady Eubank voia s-o vada de îndată. Cerându-şi scuze de la Lordul Archibald, Whitney se supuse chemării lui Lady Eubank cu sentimente de teamă care se transformară în spaimă de-a dreptul când o văzu pe aceasta ridicându-se din scaunul ei şi spunând:

- Ţi-am spus că lui Sevarin îi trebuie concurenţă, dar soţul prietenei tale nu e concurenţă. Vreau să te împaci cu domnul Westland. Flutură-ţi ochii către el sau fă ce faceţi voi, fetele pentru a atrage un bărbat.