Whitney, dragostea mea

Capitolul XXVIII

În acea zi, începu o lună de activităţi sociale intense pentru Whitney. Cu curaj şi hotărâre, avu grijă să fie prea ocupată ca să mai gândeasca. în fiecare seară, se arunca extenuată în pat şi dormea până se făcea ora să se îmbrace pentru întâlnirile de a doua zi. Nicki era însoţitorul ei preferat şi cel mai frecvent, însă doi dintre cavalerii de onoare şi alţi domni eligibili pe care-i cunoscuse la petrecerea lui Emily şi la nunta lui Elizabeth îi erau şi ei alături, adesea. Cu Emily drept însoţitoare mergea la petreceri, muzicaluri, la opera, la teatru şi pe la baluri. Peste tot cunoştea alţi bărbaţi eligibili care apoi se prezentau negreşit la reşedinţa Archibald, să o invite la alte petreceri şi baluri.

Dacă Parisul o primise cu drag, Londra o îmbrăţişa cu braţele larg deschise, căci aici farmecul şi isteţimea ei erau şi mai rare. Când intra ea într-o încăpere, se stârneau şuşoteli şi toţi întorceau capetele. Avea un umor mai rafinat, iar bărbaţii timizi care înainte ar fi fost prea îngroziţi să o abordeze, se înghesuiau acum în jurul ei. Era curtată şi căutată. Şi era mai nefericită decât putea exprima în cuvinte. Nu era niciodată singură. Şi nu se simţea niciodată liniştită.

Ocazional, pe la vreun eveniment. Whitney auzea menţionându-se numele lui Clayton şi simţea cum mai murea puţin în sinea ei. însa oricine-i vedea zâmbetul uluitor strălucind şi mai puternic credea că puţin îi păsa.

O singură dată în acea prima lună Whitney fu aproape să-l întâlnească pe Clayton. Tânărul viconte care o escorta în acea seara o ajută să urce în trăsura lui închisă şi anunţă mândru că în acea seara avea să o însoţească la „balul anului", apoi se întoarse spre birjar şi-i ordonă:

- Pe strada Upper Brook numărul 10.

La auzul adresei Whitney simţi că o loveşte un val rece drept în faţa. Strada Upper Brook numărul 10 era adresa lui Clayton din Londra, adresă pe care el i-o dăduse cu mult timp în urmă, in caz că voia sa dea de el.

- Urăsc petrecerile mari, îl informă ea disperata. Mă fac să simt că leşin!

- Dar Claymore dă cele mai bune petreceri din toata Londra! se opuse el vehement. Iar săptămâna trecută spuneai că adori petrecerile mari.

- Asta a fost săptămâna trecuta. Săptămâna asta, zgomotul îmi face foarte rău!

Vicontelui i se păru ieşită din comun recenta ei alergie la zgomot, însă domnişoara Stone era frumoasa şi plăcută. Şi foarte populară. Aşa că o duse în schimb la operă.

Însă norocul lui Whitney se opri aici. Seara următoare, îl văzu pe Clayton. Era la teatru cu Nicki, într-o lojă privata cu vedere excelentă spre scenă şi spre cele cinci loje de deasupra. Chiar înainte să înceapă piesa, o buclă din păr i se agaţă în broşa cu ametist, iar Nicki se aplecă să i-o desfacă. Între timp, privirea lui Whitney scruta în gol mulţimea şi se opri paralizată pe Clayton şi Vanessa Standfield, care tocmai intrau într-o lojă din apropiere, ocupată deja de soţii Rutherford.

Mâna lui Clayton se odihnea familiar în jurul taliei Vanessei Standfield, iar cele două cupluri se salutară cu voioşie. Incapabilă să-şi desprindă privirea, Whitney îi urmări ocupându-şi locurile. O văzu pe Vanessa vorbindu-i lui Clayton, care se dădu mai aproape să o audă mai bine.mOrice i-ar fi spus, îl făcu să dea capul pe spate şi să izbucnească în râs.

Cu trupul tremurând violent, Whitney îi urmări pe soţii Rutherford întorcându-se spre Clayton si Vanessa, evident curioşi să afle motivul amuzamentului lor. Clayton vorbi şi probabil repeta ceea ce-i spusese Vanessa. fiindcă Vanessa roşi superb şi soţii Rutherford începură şi ei să râdă.

Pe rândurile de jos şi în lojile de deasupra oameni începură să se întoarcă şi să se agite, iar Whitney îi putea auzi şuşotind „Claymore" şi .."Alteţa Sa" şi „Ducele". Prezenţa lui Clayton in teatru, şi a Vanessei alături de ei. fusese remarcată de toata lumea.