Misterul sclipirii

Capitolul 9

     Dat fiind că e sâmbătă, nu m-am dus acasă la Zelia. Plănuisem niște jocuri mișto pentru luni, cu Willow, așa că aveam de gând să ies azi. Trebuia să fac rost de o planșă și niște cretă. Nu știam însă ce să fac cu Uranus. Dacă îl lăsam acasă, aveam să ascult iar cicălelile Anayey. Mă gândeam să îl ascund în camera mea, sau să încerc să îl bag undeva, fără să știe. Când am văzut însă fața cu care mă privea nu m-am putut abține. El era unul din singurii mei prieteni, iar eu voiam să îl ascund în casă.

     Până la urmă i-am luat lesa în mână și am ieșit cu ea pe ușă. Oricât de mult voiam să îl las acasă, știam că nu sunt o persoană egoistă.

     Când am pășit în stradă, a început să dea din coadă și să se învârtă în jurul meu. Asta era la început. După vreo cinci case deja începea să încerce să o ia pe unde voia el. Și acolo pot să spun că plecară toate sentimentele de mulțumire dinăuntrul meu.

     Trebuia să îl ascund în baie.

     Creta o găsisem destul de ușor. La planșă însă, am avut de căutat puțin mai mult. Cum se face că nu am găsit una în două ore? Sincer, voiam să renunț după prima jumătate de oră. Dar îi spusesem lui Willow, așa că nu puteam să merg fără ea la el. Și mai era o problema cu asta. În cele două ore în care am căutat planșă, m-am uitat și după volumul trei din Turnul întunecat. Nu știu cum se face, dar cartea aia e de negăsit. Nu o găseam nici pe internet, lucru care începea să mă enerveze. E ca și cum cineva nu ar vrea să citesc cartea aia.

     M-am uitat spre ceas, și am văzut că e încă destul de devreme. Din câte știam eu, Gavin nu lucra sâmbăta și duminica. Deci, trebuia să fie oriunde, doar la librărie nu. Mi-a trecut prin gând să încerc și acolo, dat fiind singurul loc în care nu am fost. Totuși..., aveam o oarecare părere proastă despre ea. Poate că era din cauza jobului pe care îl pierdusem în favoarea lui.

     Îmi schimb sensul mersului și îl trag și pe Uranus după mine. Scoate un sunet scurt, semn că nu îi convine prea mult schimbarea bruscă, dar apoi își revine.

     Am încercat să găsesc în cap niște motive pentru care l-aș putea vedea cumva pe Gavin. În mod cert, el nu trebuia să fie acolo. Dacă era să dau cumva de el, trebuia să găsesc o soluție și să ies rapid din peisaj. Nici măcar nu aveam de ce să stau mult. Aveam să mă uit la rafturile obișnuite pentru două minute și apoi aveam să plec, cu sau fără carte.

     Peste câteva minute bune ajung în fața librăriei. Arunc o privire în jur, căutând pe cineva sau ceva unde să îl las pe Uranus. În ochi îmi sare o femeie scundă, care părea să fie de aceeași vârstă cu Anaya. Purta niște haine negre, iar părul brunet îi era prins într-o codiță în vârful capului. Era așezată pe bancă și părea că caută ceva pe telefon. M-am apropiat nesigură de ea și mi-am dres vocea.

   — Bună! Ați putea să aveți grijă câteva minute de Uranus? întreb arătând spre prietenul meu. Trebuie să intru în librărie și nu pot să îl iau cu mine.

     Femeia îl privește pe Uranus, apoi întoarce capul spre librărie. Pare că se gândește câteva secunde, apoi încearcă să zâmbească.

   — Dacă nu mușcă, sigur.

   — Chiar e un băiat cuminte. Nu o să dureze mult.

     Îi întind lesa femeii, apoi alerg spre intrarea în librărie. Intru înăuntru, dupa care arunc o privire în jur. Nu părea să fie vreo urmă de Gvain. Mă calmez și continui să merg spre raftul unde știam că ar trebui să fie cartea.

     Ochii mi s-au blocat pe raft, care și de această dată, era gol. Mi-am mușcat buza de jos cu putere, apoi m-am întors cu gândul să ies pe ușă. Mă oprisem însă din mers când corpul meu se izbise de ceva tare. Am făcut un pas în spate și am ridicat privirea, apoi am dat de un păr blond.