Misterul sclipirii

Capitolul 3

     Nici măcar nu aveam vreo idee de ce aș putea să fac în vacanța asta. Ieri am fost să predau manualele, și trebuie să recunosc că mi s-a făcut dor de școală. Nu eram nici în stadiul acela să mor de dorul ei, doar că nu aveam ce să fac in continuare. Cred că aveam să iau câteva drumuri până la librarie și înapoi săptămâna asta. Trebuia să îmi fac stocul cu noi cărți ca să nu mă plictisesc. Am luat telefonul în mână și am început să caut cărți în genul celora pe care le am deja. Mi-au facut cu ochiul câteva, asa că le-am trecut într-o listă.

     Mi-am amintit că mi-am cheltuit ultimii bani ieri, când mi-am luat un corn cu ciocolată, așa că m-am uitat la ceas. Trebuia să o prind pe Anaya cât încă mai e acasă. Asta dacă vreau să cumpăr cărțile acelea.

     Am aruncat o privire sub pat, unde am încălțat papucii mei de casă cu două mustăți, și m-am grăbit în bucătărie. Nu îmi plăcea să cer bani de la Anaya, dar era o situație extremă și aveam mare nevoie. Am răsuflat ușurată când am văzut-o că se pregătea să iasă pe ușă, și m-am grăbit să ajung cât mai repede lângă ea. A ridicat o sprânceană când m-a observat, asta provocându-mă și pe mine să fac o grimasă. Sunt sigură că știa exact de ce mă aflu aici.

   — Anaya, voiam să te rog ceva înainte să pleci.

     Femeia mă privește la fel, asta făcându-mă să mă simt puțin prost. Oare ar trebui să mă angajez? Așa nu ar mai fi nevoie să cer de la altcineva.

   — Da, April. Te ascult.

   Am început ușor să mă joc cu degetele, apoi am ridicat privirea în tavan pentru o secundă.

   — Știi, chiar nu am ce să fac. M-am uitat acum câteva minute pe niște site-uri și mi-au făcut cu ochiul niște cărți.

     Anaya își așează buzele într-o linie dreaptă. Cumva mă gândeam că nu o să mă ajute. Mi-a spus de câteva ori că citesc prea mult și că pot să îmi stric ochii, dar nu am băgat-o în seamă. Nici nu vreau să mă gândesc la cum o să reacționeze dacă o să îi spun că în ultimul timp mă dor ochii și capul destul de des.

   — Uite, apreciez că îți place să citești, începe încet. Dar, cred că o faci mult prea des. E vacanța de vară, ar trebui să te mai relaxezi și tu puțin și să scoți capul din cărți. Poate că ar fi mai bine dacă ai încerca să îți faci niște prieteni.

     Nu știam ce să spun. Cuvintele ei m-au lăsat pur și simplu surprinsă. Mie nu mi se pare că citesc chiar atât de mult pe cât spune ea. Bine, poate puțin. Dar, cărțile sunt cei mai buni prieteni ai mei. Asta dupa Uranus. Nu cred că ar ajuta cu ceva dacă i-aș spune ei acum asta.

   — Uite, îți las câțiva bani pe masă de data asta. Dar, dacă mai vrei să îți cumperi cărți, gândește-te la ce ți-am spus.

     Cu siguranță îmi voi cumpara cărțile pe care le-am văzut. Și, în mod clar nu voi mai cere bani de la Anaya prea curând. Dacă tot merg la librărie, poate că ar fi mai bine să mă uit și la niște locuri de muncă. Am văzut data trecută niște afișe la câteva cafenele, deci, voi avea de unde.

     Am dat să plec, dar m-a oprit din nou.

   — Dacă cumva ieși din casă, să îl iei și pe Uranus. I-am dat o pastilă pentru că mi se părea că se simte rău. Nu cred că trebuie lăsat singur.

   Normal că o să îl iau și pe Uranus cu mine. Mi-a plăcut prea mult data trecută, când am ieșit amândoi și l-am întâlnit pe înfumuratul acela.

     M-am schimbat în alte haine, iar când am terminat l-am luat și pe Uranus. Anaya spunea că se simte rău, dar mie nu mi se părea nici pe departe că e așa. Mi-am dat ochii peste cap și i-am legat lesa la gât. Îl iubeam pe câinele ăsta, dar erau și câteva momente în care nu îl suportam deloc. Ceva îmi spune că sentimentul e reciproc.