Bad Girl volumul I(în curs de editare)

O porție nouă de ură(editat)

   Pentru că era abia sfîrșitul lui septembrie și încă mai aveam parte de zile foarte calde, am reușit, după mii de rugăminți și promisiuni că nu voi răci și voi fi mega atentă, să o conving pe mama să mă lase să merg la piscină cu vreo prietenă.

  M-am ridicat în cameră cu viteza vântului și am telefonat primul număr din telefon, care era al Sandei. În telefon am doar numerele de telefon ale celor mai bune prietene. Deasemenea, rar eșim într-un grup mai mare de două persoane, exceptând liceul, unde ne petrecem tot timpul împreună. Nu vreau ca, atunci când eșim mai mulți, cineva să fie dat pe dinafară ori să primească mai puțină atenție decît altcineva. Cu cine își mai petrec timpul prietenele mele mii indiferent, nu le impun propriii prieteni, dar cînd cineva iese cu mine, vreau să acord tuturor atenție în măsuri egale. Și pentru a nu eșua în această dorința a mea, ies cu fiecare prietenă pe rînd.

   Sanda a fost doar încîntată și fericită să ne distrăm astăzi la piscină, deși a început să mă i-a la mișto, fiind foarte uimită că mama mi-a permis să merg, pentru că foarte rar se întîmplă astfel de minuni, deși am deja 17 ani. Am asigurat-o că nu am de gînd să fug de acasă pe ascuns și că mama mi-a dat voie, și ne-am înțeles să ne vedem peste jumătate de oră în parcul de lîngă casa mea.

   Apoi am încercat să îmi găsesc costumul de baie, pe care l-am ascuns pe undeva încă din iunie, cînd am răcit foarte tare și mama m-a amenințat să uit de piscină pe parcursul verii, ori mă va ajuta ea să uit cum arată apa. Dar partea bună este că vara s-a terminat, ceia ce mi-a dat curaj sămerg la mama astăzi e dimineață.

   Într-un final l-am gasit și l-am îmbrăcat deodată de acasă, deoarece nu iubeam vestiarele de acolo, unde poate intra oricine. Oricum dacă mai este cineva acolo te analizează de parcă ești un experiment la cursul de anatomie.

   Când ne-am întîlnit cu Sanda la locul stabilit, am observat că și ea avea deja costumul de baie îmbrăcat, cel puțin partea superioară, așa că am urcat pe motociclete și ne-am îndreptat spre doza de distracție și dispoziție bună.

  În jumătate de oră eram la piscină. Aproape am rupt hainele de pe mine şi am rămas în costumul de baie, Sanda mergând să închirieze un sezlong. Am simţit nişte ochii arzători pe trupul meu, după asta constatînd că eram în vizorul tuturor băieţilor de aici. Eram puțin stânjenită,  deoarece nu eram obișnuită să apar pe undeva atît de dezbrăcată, dar am uitat și de asta și de tot când am văzut o pereche de ochi mult prea cunoscuți și mult prea "iubiți".

  Aiden se apropia lent de mine. Mamă! Aiden doar în costum de baie. Frate! Şi ce pătrăţele are! Stai! Stai! Gata! Linişteştete! E doar enervantul,insuportabilul şi încîntător de arătosul Aiden, cu același rînjet enervant pe față, dar care acum arată și mai atrăgător, făcîndu-mă să mă enervez și mai tare pe soarta asta. De ce aici? De ce acum?

-Ce avem noi aici? întreabă el cu un zîmbet pervers pe faţă. Mereu mă întreabă asta, de parcă mă uită de fiecare dată cînd nu mă vede mai mult de 10 secunde, ori de parcă nu știe că sunt o ființă omenească la fel ca și el.

-Un unicorn pogorît din basme, care vrea să te vrăjească și să curățe fața pămîntului de un idiot arogant ca tine. Îl cheamă Aiden, apropo! Îl știi cumva? întreb cu sarcasm.

-Dulceaţă! Nu fi rea!

-Dulceata? Serios? întreb, ridicând o sprânceană. Dulceață stă în borcan. Eu vreau să stau la piscină, în liniște, fără Aiden de față.

-Păi, pun pariu ca ești dulce ca mierea!

-N-o sa afli niciodata! spun sarcastică și mă întorc să plec, dar simt cum pămîntul îmi fuge de sub picioare, brațele lui Aiden ridicîndu-mă cu ușurință de la pământ.

-Ce faci idiotule? îl întreb, dar conștientizez că, probabil, nu voi afla răspunsul niciodată, de fapt foarte evident, de vreme ce zbor exact undeva la mijlocul piscinei.

  Fac un contact brusc și dureros cu apa, iar o secundă mai tîrziu simt cum aceasta încearcă să mă omoare, invadându-mi plămânii mai repede ca invazia Germană asupra Austriei în timpul celui de-al doilea război mondial.

  Încep să dau din mîini şi picioare ca o apucată dar fără folos să mă zbat. Apa e ca nisipul mișcător: cu cît mai mult te zbați, cu atît mai repede te scufunzi. Văzând că nu are folos să încerc să înot, pentru că oricum nu știu cum, am închis ochii și m-am lăsat liberă, în speranța că cineva care a mai venit la piscină a observat minunata faptă a minunatului Aiden și mă va salva.

   Aiden pov.

   Cine s-ar fi gîndit că prințesa rea a liceului e atît de atrăgătoare în costum de baie? Merită să o urmăresc doar ca să știu cînd va mai veni la piscină. Păcat că nu ne-am mai întîlnit pe aici pînă acum.

   Când am ridicat-o în brațe se dovedi a fi mai ușoară decît credeam. Și așa mi se pare cam prea slabă, deci nu iar sta rău să se ingrașe puțin. Am aruncat-o în piscină, cu intenția bună de a o răcori. Era prea fierbinte pentru toți ochii băieților de aici, care au împietrit și au muțit de cum au văzut-o.

  Am rămas pe marginea piscinei, urmărindu-i contactul cu apă și zâmbind inocent. Brusc, un strigăt de undeva de alături mă făcu să mă distrag puțin și să îmi întorc privirea în dreapta, văzând cum fata cu care a venit Izabella alerga spre mine cu viteza vântului.

-Idiotule! Imbecilule! Ea nu știe sa înoate,prostule! îmi striga cu fața plină de ură, furie și frică, iar eu mi-am întors privirea șocată spre piscină, unde Izabella dădea activ din mîini, în încercarea de a ieși cumva la suprafață.