Bad Girl volumul I(în curs de editare)

...te urăsc!(editat)

Aiden pov.

  Am încremenit. M...mă urăşte. Am încercat să mă apropii de ea. Nu s-a dat în lături, deaceia am putut s-o iau în braţe. Nu s-a împotrivit, începînd  să plîngă în hohote.

-Te rog nu plînge! îi spun moale. Singur eram mirat de tonul vocii mele. Nu l-am folosit niciodată.

-D... dar... Mă tem... spune Izi printre suspine.

  Am lăsat-o să plece, iar zilele următoare m-a evitat în cel mai vizibil mod. Eram trist, dar şi nervos. Mi-am cerut scuze, ce mai vrea acum? Să mă pun în genunchi? Niciodată nu voi face ceva de genul. Pentru numele lui Dumnezeu, o urăsc! O urasc și o pla atâtde mult, în același timp. Măsimt vinovat, deoarece chiarm-am comportat ca un prost. Darnu eram obișnuit cu ea AȘA, atât de receși de distantă. Nu mai puteam suporta să o văd în fiecare zi, dar să nu opot atinge, să nu îi aud vocea. Îmi placea să ne certăm dimineața în parcare. Era un lucru cu care mă obișnuisem deja. Îmi plăcea să o văd cum câștigă și pleacă cu un zimbet triunfător. Dar cel mai important lucru este căatunci o aveam aproape. Măputeam apropiade ea în orice moment. și deși era posibil săfiu respins, din nou, îi puteam admira pentru puțin timp frumusețea și parfumul. Acum, am pierdut această psibilitate, și deși era egoist din partea mea, nu puteam accepta că eu eram de vinăși preferam să o învinuiesc pe ea, să spun căea a plecat. Dar... de ce nu ar fi făcut asta? Acum sau mai demult. Acum sau cândva peste o săplămână... Oricum avea săse întâmple.

  Se apropie sfîrşitul anului, iar de o săptămînă Iz mă tot evită. Mă trezesc de dimineaţă cu gîndul de ai spune ce simt acum.Îmi era frică că totul se va termina, iar eu așa și nu i-am exlicat încă nimic.

  În drum spre şcoală mergeam ca pe ace. Parcă mergeam să o cer de soţie, Doamne! Am preferat să merg pe jos. Această săptămînă m-am gîndit doar la ea. Defapt... acum am înţeles că-am gîndit mereu la ea, de cînd ne-am cunoscut. De aceia am decis că astăzi îi voi spune totul, tot ce am simțit până acum din clipa în care am văzut-o pentru prima dată.

Flash back

-Hmmm... deci tu eşti noua tîrfuliţă a şcolii? o întreb pe tipa nouă.

  Fata era brunetă cu ochi căprui, dar nu mă atrăgea nici ea, nici trupul ei. Ne-am apropiat de ea cum ne apropiem de toate fetele care vin în școală, epntru a le avertiza să nu se apropie de noi. Idealul meu era departe. Pânăîn ziua aia crezusem că în general nu există așa fată. Să fie blândă și arogantă, slabăși puternică. Săfie capabilă săîși rezolve probemele, dar și săprimească ajutor.

-Hei! Nu te lua de prietena mea! îmi strigă o fată din spate.

  M-am gândit la ănceput că e altă tocilară, deși una cu destul tupeu încât să mă abordeze cu asemenea curaj. Toși, este imposibil săte împrietenești cu fata abia venită în școală în doar câteva ore, să te împrietenești astfel încât să te pui împotriva unui tip vechi în școala asta.

  M-am întors dar am încremenit! Brunetă, ochi verzi, buze rozalii, geacă de piele, blugi negri şi o bluză cu un umăr lăsat albă cu un craniu negru pe ea. Tocuri! Şi ea s-a împrietenit cu asta în 2 lecţii.

-Cu cine am onoarea? întreb cu un zîmbet pervers pe faţă. Deși eram fascinat pur și simplu de prezența idealului meu aici de față, am decis să nu par un fraier îndrăgostit, ci un cuceritor argant și încrezut în sine. Majoritatea fetelor își doresc să aiba ceva anume cu așa gen de băieți. Totuși, ceva mă făcea să fiu sigur că ea nu seamănă deloc cu majoritatea fetelor, cel puțin cu ușuraticele de la noi din liceu.

-Moartea ta! spune trecînd pe lîngă mine şi îmbrăţişînd-o pe tipa tocilară., iar eu am privit-o fascinat și pentru cîteva secunde am rămas fără replici.

-Marie, nu-l lua în seamă!

-Mersi, Izabella!

  Wow! Numele ăsta e trăsnet!

-Iz, pentru prieteni! spune ea zîmbind dulceag.

-El e băd boy-ul şcolii? Nu trebuia să intervii. Vei avea probleme! spune tocilara. Vorbea așa de pară eu nici nu sunt aici, deși fata asta te face să uiți de przența oricum în jur.

-Iar eu sunt singura bad girl din şcoală! Cu mine nu se va pune!

   Nu am ideie cum de nu am observat-o înainte prin școală. Pitica asta minunată...

  De atunci doar la ea mă gîndesc.Şi deşi nu vreau să recunosc, dar o plac pe Izabella. Aiden să placă o fată. Mda... sună imposibil.

  Am intrat în şcoală. Izabella stătea rezemată de dulap cu tocilara Maria. Am fost mereu fascinat de modul în care ăși alege ea prietenii.

  M-am apropiat de ea şi am alungat-o pe Maria. Iz a încercat să plece, dar normal că nu am lăsat-o. Eram pregătit și pus în gardă, de vreme ce mă aștempam la așa reacție din partea ei.

-De ce mă eviţi?! De ce fugi de mine?! Mi-am cerut iertare. Eu, Aiden, băiatul rău al şcolii mi-am cerut iertare de la o fată. Atunci de ce faci toate astea?

  Totul nu a început chiar așa cum mi-am pus eu în plan. Totuși, emoțiile m-au luat pe dinainte și în loc să încep moale, am dat glas celor mai sincere și grele întrebări care îmi stăteau în minte.

-Dacă atunci m-ai lăsat pur şi simplu acolo, dacă va exista o dată viitoare poate fi mai rău, iar eu încerc să ocolesc această dată viitoare.

   Același lucru, din nou. Se pare că ideile astea i-au intrat în cap, și deși avea, cel mai probabil, dreptate, nu eram gata să stau și să mă milogesc de ea multă vreme. Cât nu aș fi încercat să vorbesc cu ea, să o rog, au fost doar cuvinte în vânt, iar acum, dacă voi începe să fac declarații de dragoste, tot ce se va schimba va fi faptul că voi fi rănit și distrus din nou,rămănând cu și mai mute întrebări ca înainte.

-Ştii ce simt acum? Se pare că şi eu... te urăsc!

   Iar astăzi, chiar în clipa asta, mi-am dat seama încă odată că minciunile pot salva oamenii de la suferință sau, cel puțin,mai pot amina durerea pentru un timp nedeterminat.

   Sau poate că nici nu am mințit, pentru că în adâncurile sufletului, o uram într-o oarecare măsură pe Izabella, pentru că m-a ignorat până acum, nu m-a lăsat să o cuceresc și nu a înțeles câd de mult am început să o plac.