Bad Girl volumul I(în curs de editare)

Un nou început(editat)

-Dar mamă...

-Nici un dar, Izabella!

-Nu vreau să plec de lîngă tine! spun tristă.

 Mă cert cu mama deja de câteva săptămâni, și încă nu am ajuns la un compromis.

-Cu munca mea va trebui. În plus, ţi-am cumpărat deja apartamentul. Eu voi pleca peste hotare, iar tu vei avea propriul tău  apartament, spuse mama, și se aseză obosită pe canapea.Ne certam deja de ceva timp,de când am aflat că am în posesia mea un apartament întreg, într-un bloc cu noua etaje.

  Când am depus documentele la Universitatea de Arte și Arhitectura Dravink, nu am luat în considerație și faptul că universitatea se afla departe de casă. Sau pur și simplu nu m-am gândit la acest amănunt. Deși, cu notele pe care le aveam, aș fi putut să intru unde aș fi dorit, până nu mă vedeam înscrisă la universitate, trebuia să am și un plan doi, o altă alternativă, aceasta fiind Universitatea de Filologie din apropierea casei. Dar, spre marea mea fericire, am fost primită la Dravink.

   Când părinții au ridicat problema distanței, au decis să îmi cumpere un apartament. Ar fi fost mai ușor dacă procurau o mașină. La motocicletă cu greu, dar am renunțat, după ce mama a auzit la știri că un tânăr și-a pierdut viața în urma unei plimbări cu ,,mașinăria ucigașă", cum îi zice mama.Desigur, după 18 ani am început și eu să mă gândesc mai serios la sănătatea și viața mea, de aceia le-am propus ca să îmi cumere, pur și simplu, o mașină. Probleme cu banii nu am avut niciodată, iar eu nu eram pretențioasă. Atâta timp cât avea patru roți și mergea fără probleme, eram mulțumită. Însă mamaa primit o propunere foarte bună legată de munca ei, din cauza căreia trebuie să plece în alt oraș . Tata este aproape mereu plecat, dar măcar vor fi alături. Însă, din cauza asta, și eu sunt nevoită să plec.

 Deci, fără să mă anunțe, mama mi-a cumparat un apartament într-un bloc ăngrozitor de înalt, aproape de facultate. Mobila a fost deja comandată și apartamentul e gata, iar acum mă cert cu mama a o suta oara pentru că nu vreau să plec din casa părintească.

  Locul unde am facut primul pas, am spus primul cuvînt și am rîs pentru prima dată. Locul unde mi-am cunoscut mama și m-am cunoscut pe mine. Locul umplut cu atîtea amintiri, probabil cele mai frumoase din viață mea, este pentru mine această casă, casa mea părintească, care în curind nu va mai fi casa mea.

  Dar nu mai aveam de ales. Mai ales pentru că apartamentul era deja cumpărat. Părinții au spus că îmi pot cumpăra și o mașină, pentru a-mi fi mai ușor, dar am refuzat. Vreau ca măcar ceva să îmi procur singură.

   Cu un oftat, am îmbrățișat-o pe mama, mi-am luat bagajele și am ieșit la taxiul care mă aștepta deja. Poate că mama avea dreptate. Mi-ar fi fost greu să locuiesc aici nu doar din cauza drumul, dar și din cauza faptului că aș fi fost singură, de vreme ce casa părintească nu e un loc anume sau o casă anume, ci este orice casă unde este și familia ta.

   Într-o oră am ajuns la noul bloc, în care urma să îmi trăiesc o perioadă nedeterminată din viață. Deși nu am luat în considerație drumul și trebuia să îmi părăsesc domiciliul la care țin mult, nu regret că am ales anume această facultate. Mereu am fost pasionată de arhitectură, iubind casele mari, cu o curte largă, în fundul căreia să se găsească un leagăn, sau un loc unde să te poți refugia pentru a citi o carte frumos mirositoare. Iubind confortul, am luat hotărârea de a oferi acest confort și altor oameni, viitorilor mei clienți. Iar mutarea întro locuință noua, unde voi duce o viață diferită de cea a părinților, mă va ajuta să devin mai independentă, să îmi descopăr preferințele, dorințele, și să mă descopăr și pe mine din unele puncte de vedere.

   Gândul mi s-a dus instantaneu la Aiden, pe care nu l-am mai văzut nici nu știu de cît timp. Ultimul an de liceu a fost parcă mai pustiu fără prezența lui acolo. Cât de ciudat nu ar putea părea, certurile de dimineață cu Aiden îmi dădeau energie, încredere și curaj de a lupta mai departe. Nu în ultimul rând, îmi ridicau dispoziția pentru că, într-o oarecare măsură, știu că Aiden mă lăsa mereu pe mine să câștig orișice ceartă.

  Însă acum Aiden a plecat. Nu știu nimic de viața lui și cred că așa este mai bine. Pentru că ura și dragostea pentru o persoană nu se pot afla în aceiași inimă.Sau asta e posibil, însă doar într-o carte intresntă. 

  Aveam motive să îl urăsc pe Aiden, dar aveam motive și să îl plac. Acum, după ce am meditat mult în lipsa lui, după ce am mai crescut, am început să observ în faptele și acțiunile lui unele note de grijă și plăcere. Dar faptul că m-a rănit nu va putea fi schimbat cu nimic, de aceia, din aceată clipă, din acest loc, începe noua mea viață. Fără Aiden, fără părinți mei alături, fără trecut. Doar eu,azi și mâine.

   Am intrat în bloc, iar pantofii mei au început imediat să facă gălăgie pe podeaua prospăt spălată. Am fost fascinată de starea minunată în care se afla blocul, și am decis că poate totul nu va fi chiar așa rău. E timpul să o iau de la capăt și să mă obișnuiesc cu o noua locuință, acolo unde, aparent, totul va începe din nou.