Bad Girl volumul I(în curs de editare)

Frate,sunt îndrăgostit!(editat)

Izabella pov.

Îmi era foarte cald şi nu înţelegeam de ce. Fragmente din seara precedentă îmi apărură în minte,iar ochii mi s-au deschis brusc. Tot ce am văzut a fost un piet dezgolit sub capul meu.

Aiden mă privea cu blîndeţe, avînd o față mulțumită. Mi-a amintit de un motan după ce își primește laptele, și abia m-am abținut din a nu chicoti.

-Bună dimineaţa! spune la fel de blînd ca și privirea pe care mi-a dăruit-o

-Neaţa'! spun şi eu somnoroasă, luptând cu dorința de a mă ascunde după cearșafuri. La sigur era prima dată după mult timp de cînd cineva îmi urează o dimineață bună de cum am deschis ochii.

Aiden zîmbeşte dulce.E foarte drăguţ, dar asta are menirea să mă pună în gardă. Înainte, cînd Aiden era drăguț, asta se termina foarte rau.

-Ce te zîmbeşti aşa? îl întreb.

- Eşti drăguţă cînd te trezeşti de dimineaţă.Parcă ai fi o pisicuţă! spune el zîmbind şi mai tare.

Am roşi instantaneu, nu atît din cauza complimentului, cît a faptului că acest răspuns ar fi putut dovedi ca bărbatul de alături mi-a citit gîndurile. Aiden a zîmbit şi mai tare, dacă asta e posibil. M-am ridicat şi am mers spre baie. Cînd am ieşit Aiden era deja îmbrăcat.

-Tu la ce facultate mergi? mă întreabă el.

-Artă, arhitectură şi pictură.

-Te duc cu maşina! îmi strigă, fiind deja la ușă.

-Dar chiar nu trebuie! strig și eu, puţin stînjenită. Dacă colegii de la facultate mă prind cum cobor din mașina unui băiat, bîrfele și întrebările personale vor circula mai ceva ca aerul pînă anul viitor. Cu toate astea nu m-am pus din nou pe certat cu Aide, înțelegînd că, dacă acesta își pune ceva în cap, nu îl mai întorci din drumul său. În plus, aceste bîrfe pot fi chiar folositoare. Nu voiam să am vrio relație și așa aș fi putut scăpa de o mulțime de avansuri nedorite. Aiden arată destul de solid încît chiar și cel mai curajos băiat s-ar gîndi de două ori înainte să se apropie de mine.

-Insist, spune și cu asta se încheie discuția noastră. Din nou în favoarea lui.

Am ieşit şi am intrat în maşina cunoscută. Aiden a urcat şi el.

-Am...şi cum îţi mai merge? mă întreabă.

Oh Nu! A început timpul întrebărilor stînjenitoare. Nu știam ce să ne mai spunem, luînd în calcul circumstanțele în care ne-am despărțit atunci. Totuși, nu mă simțeam de parcă aș fi lîngă dușmanul meu cel mai mare.

-Bine.

-Tu de cînd te-ai mutat aici?

-Acum cîteva zile, spun şi între noi se lasă o linişte stînjinitoare.

Nu am crezut că asta se poate întîmpla.Dacă cineva îmi spunea că voi trăi într-un bloc cu Aiden şi încă ne vom înţelege perfec îl trimiteam la Spitalul 9.

-Tu la ce facultate mergi? îl întreb eu la rîndul meu.

-Eu nu merg la facultate. Doar că tata are o firmă de modă aici şi îl ajut, iar apoi voi moşteni eu afacerea.

-Tare! spun.

Aiden opreşte maşina în faţa universitaţii. Am dat să deschid ușa, dar am simţit o mînă pe braţul meu.

-Succes! spune şi mă trage spre el.

Am crezut că vrea să mă îmbrăţişeze pînă cînd buzele noastre nu s-au unit într-un sărut simplu, dar dulce.

După ce ne-am despărţit buzele,Aiden îmi zîmbi ştrengar,iar eu m-am înroşit toată.

-Papa! îi spun eu şi închid uşa,îndreptîndu-mă spre intrare.

Aproape fugeam. Pe lîngă faptului că mă simțeam rușinată din cauza sărutului nespus de neașteptat, asta se mai datora și zimbetului său atotștiutor, dar și faptului că în fața universității se găseau o mulțime de studenți. La sigur că acum voi avea statutul de fată "ocupată ", dar asta nu e chiar așa rău, de aceea am luptat ca să mă calmez. Cu toate astea, am rămas la fel de surprinsă de gestul său.

Aiden pov.

Ne-am unit buzele în cel mai frumos şi dulce sărut.

După ce plecă am pornit maşina,dar mi-am scos telefonul şi l-am sunat pe Cris.

-Alo. Frate! Eşti acasă?

-Da. S-a întîmplat ceva? mă întreabă el cu o voce somnoroasă.

-Ok. Îţi spun cînd ajung. Așa că așteaptă-mă.

Închid telefonul şi îl pun pe scaunul de alături. Amintirile sărutului de mai devreme îmi apar în minte şi instantaneu zîmbesc. Fata asta mă omoară! Singur nu înțeleg ce m-a îmboldit să o sărut, de aceia avea nevoie să mă descarc urgent, iar prietenul meu cel mai bun va trebui să mă suporte astăzi.

Am coborît din maşină şi am urcat direct la Cris,ci nu am mai trecut pe acasă. Am deschis uşa ca la mine acasă. Ştiam că Alex era la facultate şi oricum Cris nu se supără. Chiar el mi-a spus să termin cu bătutul pe la uşă.
Cris a ieşit de la bucătărie.

-Ce ai măi? întreabă el.

-Hai la balcon! spun şi mă îndrept într-acolo.

Am ajuns la balcon şi m-am sprijinit de balustradă cu mîinile. Aierul era cald, dar tot odată mă ajuta să îmi răcoresc sîngele înfierbîntat.

-Ascult! spune Cris.

-Frate,m-am îndrăgostit!