Bad Girl volumul I(în curs de editare)

Accident(editat)

  Deşi mă rugam şi mă rugam,iar mîna mă durea din ce în ce mai tare, am făcut accident.

"Flash back"

  Am pornit motorul şi m-am îndreptat spre casă. Sanda m-a anunțat că în oraș e o aglomerație infernală, de aceia am luat-o prin jurul oraşului. Am ajuns într-un sătuc distrus. Cred că a fost un incendiu aici. Pămîntul avea pietre pe jos şi era greu de mers. Casele erau pe jumătate ruinate, cu pereții arși. Nici un om. Nici o ființă vie. Mă simțeam ca într-un film de groază.

   Și totuși, liniștea din jur mă liniște și pe mine, îmi relxa nervii aduși la o oboseală infernală. Liniște și pacea din jur,lipsa oamenilor, făceau ca timpul să pară căstă peloc, iar eu avea timp săcuget la cele întâmplat și să mă gândesc la cum voi proceda mai departe, cum mă voi comporta, ce săfac ca să îl pot ignora pe Aiden și să nu-i permit să îmi mai facă rău. Dar dacă astăzi chiar nu a vrut săîmi pună viața în pericol, cred că va avea bunul simț să aiba grijă altă dată și în generalsă mălase în pace. Pe mine, viața mea și ideia de a măinclude pe lista lui cu,, Fetele pe care le-am cucerit deja".

  Deodată, o piatră mai mare a nimerit sub roţile motorului meu şi, din cauza că nu am putut remedia lucrurile deoarece ma durea mîna, am zburat chiar în ruinile unei case de piatră. Acum, pe lîngă pumnul vînăt, aveam o tăietură mare în partea dreaptă a abdomenului, pe piciorul stîng o zgîritură de toată frumuseţea şi o tăietură la umărul şi pe piept în partea dreaptă. Totul sîngera și acum îmi era cu mult mai frică. Totuși, eram mai în siguranță cu Aiden în piscină decît într-un loc necunoscut departe de casă și rănită destul de rău.

-Firar să fie de case şi de tot!

   "End flash back"

   Din fericire, Sanda m-a sunat să vadă dacă totul e ok. Jumătate de oră am încercat să o conving că nu voi muri pînă va ajunge ea la mine. Cînd am văzut-o am crezut că am vazut un înger. În situația în care mă aflam, salvatoare mea aproape strălucea cu o aură domnească. M-a ajutat să mă ridicat și am mers la ea acasă, apoi a avut grijă de rănile mele. Din fericire nu erau atît de grave, dar mi-a spus să fiu atentă și să nu mă ating. Însă tot la ce mă gândeam atunci era faptul că nu voi putea face baie astăzi, ceia ce nu mă încînta deloc. După ce am îmbrăcat niște haine de ale Sandei, care mi-au fost împrumutate cu mare plăcere, am mers acasă liniștită, fără să ridic panică. Îmi imaginez ce ar fi fost dacă apăream în halul în care m-a găsit Sanda. Probabil nu aș fi ieșit din casa o lună, exceptând școala.

  Luni dimineața, ca de obicei, m-am trezit mult prea tîrziu. Rănile încă mă dureau, dar eram cu mult mai bine față de ieri, și mai ales față de sîmbătă. Doar pumnul îmi mai dădea bătăi de cap. M-am îmbrăcat într-o pereche de blugi, o bluză cu un umăr lăsat cu inscripţia "J'aime Paris" şi turnul Eifel pe ea. M-am uitat în oglindă şi am văzut că umărul lăsat al bluzei era chiar pe umărul bandajat. Nu aveam timp să mă schimb, deaceia am luat o geacă de piele pe deasupra. Un pic de bandaj se vedea, dar ce mai contează. Voi încerca doar să nu-mi dau jos jacheta.

  Nu am luat motorul. Îl iubesc, dar după multele accidente nu o să urc pe el vrio săptămînă, cred.

  Mergeam pe jos şi ascultam muzică, cînd un gînd mă face să merg mai încet: "El, Aiden Blak, va fi acolo!"

  Am vrut să mă întorc acasă, dar nu pot lipsi. Nu am avut niciodată nici o lipsă. Am mers fără tragere de inimă la şcoală, sperînd că Aiden nu va veni sau va avea bunul simț să mă lase în pace după ce mi-a făcut rău.

   Cînd am ajuns în dreptul școlii am deschis telefonul să văd cît e ora, și am constat cu mare fericire că am ajuns cu mult mai repede decât ma asteptam. Doar degeaba m-am grăbit așa.