Capitolul 25

1.4K 88 0
                                    


     Dimineața ne găsește somnoroși si deloc dornici de a ne da jos din pat.
     - Buna dimineața, iubito. Spune Clyde trecându-si mana prin părul meu.
     - Nu vreau. Răspund ascunzandu-ma sub pilota.
     - Ce nu vrei? Rase și de baga și el lângă mine.
     - Sa mă dau jos.
     - O hai, iubito. Nu vrei sa îți cunoști viitorii socri?
     - Poftim? Spun blocandu-ma.
     Încep să râdă și îmi dă pilota la o parte.
     - O sa se întâmple și asta odată și odată, iubito.
     - Sa mă ceri in căsătorie?
     - Normal. Credeai că o sa mai porți mult numele părinților tăi?
     - Amm...
     - Nu te speria, iubito. Nu te cer azi. Zâmbește și mă privește galeș.
     - Stai,ce? E prea dimineața pentru mine.
     Rasul sau cristalin inundă camera și nu mult durează până să îl acompaniez.
     Veselia nu se termina prea curând căci băieții intra in camera alergând și urcându-se in pat peste noi. Distracția și voia buna de împletesc in jocurile noastre de-a gadilatul și în bătaia cu perne ce a făcut întreaga camera sa arate a ring de luptă pentru cocoși.
     Luam micul dejun la fel de zâmbitori iar după-amiază eram gata să îi întâmpin pe părinții iubitului meu desi eram speriata de moarte și tremuram din toate încheieturile.
     - Stai liniștită, mami, bunica Mary și bunicul Paul te vor iubi la fel de mult ca mine și tatii. Îmi spuse Bradly venind lângă mine și imbratisandu-ma.
     Am rămas blocată, pur și simplu simțeam că nici Universul nu mai mișcă. Mi-a spus mami. Bradly mi-a spus mami! Lacrimile de bucurie se revarsă peste obrajii mei și cuprind intr-o imbratisare de urs micul pui ce incepe sa rada. 
     - Nu la fel de mult pe cât va iubesc eu pe voi. Spun sarutandu-i fruntea.
     - Iubăreților,ați terminat? Ne întreaba Clyde râzând.
     - Nu! Răspunde Bradly apucandu-ma de gat.
     - Bine atunci, eu mă duc să mă apuc de grătar, trebuie să apară și ei de acum in colo.
     - Bine, iubitule.
     Clyde iese pe ușa din spate ce duce în grădina iar copii vin lângă mine.
     - Mami, putem sa ne jucam afara? Mă întreabă vesel Noah.
     - Sigur copii, dar aveți grijă să nu îl deranjați pe tatii, da?
     - Da! Răspund amândoi în cor dar înainte să apuce să plece de lângă mine de aude soneria.
     - Mă duc eu. Fuge Noah la ușa dar imediat îi aud țipătul pline de groaza.
    

ȘerifulWhere stories live. Discover now