- Uite, Clyde, știu că....Încerc să spun dar sunt oprita de buzele lui.
- Tu vrei să vorbești prin cuvinte, eu vreau sa comunicam prin atingeri. Îmi spuse luandu-ma in brațe și lipindu-ma de trupul său.
Mâinile sale îmi strângeau șoldurile atât de tare de parcă de temea să nu dispar de lângă el. Am răspuns la sărut in momentul in care inima a câștigat războiul cu creierul. Totul se simțea atât de bine. Buzele lui pe pielea mea, posesivitatea din strânsoarea brațelor sale.
Desi știam că e greșit simțeam că totul este perfect.
Nu știu când sau cum am reușit să ajungem in dormitorul meu dar în momentul în care am simțit salteaua sub mine m-am oprit.
- Clyde, stai, nu e bine ce facem.
- Ce nu e bine? Am făcut ceva greșit?
- Nu, e minunat, dar, greșit.
- Jur că nu te înțeleg, Victoria. Ce e cu tine?
- Clyde, nu pot face asta când știu că timpul meu aici e limitat.
- Cine a spus că e limitat? Poți rămâne definitiv.
- Nu e chiar atât de simplu. Am părinți, un serviciu și în plus, tatăl lui Noah nu mă va lăsa să mut copilul atât de departe.
- Victoria, asculta-ma, părinții tăi nu cred că se vor opune daca vad că ești fericită. Serviciu ai deja aici și ști bine că doar o vorba daca îi spui lui Sam postul e al tău. Cat despre tatăl lui Noah, din cate am văzut nu se prea implica in creșterea lui. Cred că astea sunt doar scuze.
- Clyde, nu e chiar atât de simplu.
- Ba da, este. Asta nu ești tu, acum vorbește frica din tine. Teamă că va fi la fel. Frica că istoria se va repeta doar ca de data asta vei fi la sute de km de casă. Vreau sa o văd din nou pe acea Tori pe care am cunoscut-o săptămâna trecută. Aprigă, înverșunată, hotărâtă dar cel mai important sigură pe ea. Cine e acum in fata mea e varianta ta fricoasa,dependenta de siguranță, prea speriata de trecut ca sa se bucure de prezent și de viitor. Nu știu cum naiba era fostul tau soț dar eu nu am pus vreodată gura pe alcool și nici nu o voi face, nu fumez, nu am boala jocurilor de noroc și nu am înșelat vreodată. Am aproape un an și jumătate de când sunt văduv și nu am fost cu nici o femeie. Ce altceva să îți mai spun sau să fac că să îți dovedesc că trăind în trecut ratezi prezentul și uiți să te bucuri de ce va fi? Spune-mi ce vrei și eu il fac, nu contează cât de tâmpit e lucrul ăla, tu spune-mi iar eu il fac.
Cat sunt de tâmpită, are dreptate, de ce naiba stau atât pe gânduri?
- Vreau sa faci un singur lucru. Îi spun privindu-l serioasa.
- Spune ce și eu il fac.
- Încuie ușa. Îi răspund cu un zâmbet in coltul gurii.
