Ma întorc spre el și îmi rămâne aerul blocat în piept. În sfârșit aflu și eu cu ce se ocupa Clyde. E șerif. Doamne, cum poate o cămașa sa arate atât de bine pe un bărbat? Cu așa autorități jur că mă urc beata la volan, numai sa fiu arestată de el. Îmi mușc limba numai sa incerc sa îmi revin din transa, insa e prea puternica.
Îi spun ce avem de gând să facem și pare foarte incantat de idee.
- Bun, daca am stabilit, doamnelor, mă duc la copii, ne vedem după-amiază.
- Domnișoara Keys, pot vorbi ceva cu dumneavoastră? Mă întreabă Clyde venind mai aproape de mine.
- Sigur că da, spuneți, domnule McLyn.
- Clyde, va rog, mă faceți să mă simt bătrân când mă strigați așa.
- Bine, deci?
- Da, scuze. În seara asta o sa întârzii puțin să îl iau pe Bradly, vă deranjează daca vin să îl iau pe la 10?
- Sigur, nici o problema. Pot să întreb de ce întârzii?
- Serviciul, am o comisie în seara asta pentru un delicvent din orașul vecin. Sper sa termin mai repede, dar, nu primit nimic.
- În regulă atunci, ne vedem diseară, servici ușor și ai grija.
- Mulțumesc, voi avea. Îmi spune zâmbind.
