Capitolul 32

1.2K 87 0
                                    


     Lumina e prea puternica pentru ochii mei sensibili.
     - Închide naibii lumina aia, încerc să dorm. Spun morocănoasă.
     Brusc lana și sunetul vocii mele îmi dă dureri de cap.
     - Iubito,te-ai trezit, în sfârșit. Cum ești? Ești bine? Ce te doare? Ai nevoie de ceva?
     - De liniște. Spun mai aspru decât mi-aș fi dorit.
     Clyde mă privește trist dar închide gura.
     - Îmi pare rău, mă doare capul extrem de rău. Ce sa întâmplat cu mine?
     - Asta as vrea sa știu și eu iubito, dar nimeni nu îmi spune nimic. Ce sa întâmplat astăzi?
     - Nimic special, am fost la grădinița iar după program am fost la primărie după actele necesare renovării.
     - Te-ai întâlnit cu primarul?
     - Da, am fost și am luat masa pentru a discuta mai bine ce e nevoie la grădinița.
     - Nu pot sa cred,ai fost cu el la masă? Ți-am spus că omul nu e de încredere, iubito. E chiar atât de greu să stai departe de un om?
     - Clyde, daca nu mă înșel nu port numele fostei tale, eu nu as fi acceptat nici cel mai mic semn de avans, dar nu a fost așa. Omul a vorbit chiar politicos, fără complimente, fără vorbe dulci. A fost diplomat.
     - Iubito, e viclean, nu ști ce îi poate mintea. Deci de asta face toată lumea mâlc, știu că îl calc în picioare daca dau de el.
     Ochii lui Clyde ard de furie. Privirea o are atât de sălbatică încât îmi e teama să mă uit la el.
     - Îmi pare rău. Spun cu privirea în jos.
     - Mie îmi pare rău, iubito. Nu trebuia sa reacționez așa. Îmi spune mangaindu-mi părul.
     Un doctor mărunțel intra in salon iar când îl vede le Clyde rămâne blocat.
     - Domnule șerif, ce căutați aici? Încă nu v-am chemat.
     - Domnișoara este iubita mea, domnule doctor. Dar ce vreți să spuneți că încă nu m-ați chemat? Sa întâmplat ceva?
     - De fapt, da.
     Acesta îi întinde lui Clyde o foaie și acesta rămâne împietrit.
     - Sunteți sigur că este DRD?
     - Da, și din păcate nu este singurul caz. Înainte să vină domnișoara Keys am internat-o le Berna Harble cu aceleași simptome. Însă la ea este mai complicat din cauza sarcinii.
     - Sarcinii? Întrebam amândoi șocați.
     - Da, este însărcinată în două luni jumătate.
     - Asta când sa mai întâmplat? Știai că are pe cineva?
     - Nici o idee. Dar ce este DRD? Întreb panicata.
     Clyde privește în pământ și își strânge mâinile în pumni.
     - Day Rape Drog.
     - Poftim? Drogul violului? Cum naiba a ajuns asta in corpul meu? Nu am luat nici o pastila înafara de anticoncepționale.
     - De poate pune în băutură și în mâncare, iubito.
     - Doar nu crezi că....
     - Ba sunt sigur. Altcineva nu ar fi avut motive sau posibilitatea.
     - Dar când?
     - Poate că ai lăsat mâncarea nesupravegheata câteva minute și a fost suficient. Îți aduci aminte ceva?
     - Da, am ieșit puțin să o sun pe Sam sa ii spun sa pregătească actele.
     - Șarpe blestemat, nici oasele nu mai rămân din tine daca te găsesc.
     - Iubitule, calmează-te.
     - Cum să mă calmez? Daca asta s-ar fi întâmplat la el în birou chiar crezi că nu doar fi făcut felul cu tine așa inconștientă? Îți garantez că  făcea iar tu nu aveai nici o amintire că sa îl poți incrimina.
     - Asta până să apară și Berna in peisaj. Biata copilă. Cred că e terifiata. I-ați spus despre ce e vorba? I-ați anunțat familia?
     - Încă nu, mi-a fost teama sa nu intre în șoc.
     - Iubito, Berna nu are pe nimeni. E orfană. Ea și Tim au ajuns la noi după ce au fugit din casa asistenților maternali la care stăteau.
     - Vai de mine. Câți ani aveau?
     - Tim avea 18 iar Berna 12. Erau niște copii speriați, înfometați și plini de răni și vânătăi. I-am primit cu brațele deschise iar Tim și acum locuiește cu mine.
     - Doamne ce tragedie. Spun stergandu-mi lacrimile. Cum poate face cineva așa ceva unor copii? Stai daca Berna e aici cu băieții cine este?  
     - Am sunat eu mai devreme, sunt cu mama. Se pare că Berna a avut suficientă putere sa o sune înainte să sune la salvare.
     - Capul meu e franjuri, nu îmi puteți da ceva pentru durere?
     - Aveți deja pus în perfuzie, domnișoara, dar, acesta este stresul, mă îndoiesc că vor face ceva până nu va relaxați puțin.
     - Cum naiba să mă relaxez când sau întâmplat atât de multe?
     - Trebuie, iubito. Se va rezolva și asta, stai liniștită. Așa cum l-am rezolvat pe fostul tau soț așa ii fac și lu asta. Îl mănâncă pușcăria.
     - Dar nu ar trebui sa facem un test de paternitate copilului? Sa vedem daca este al lui?
     - Și cum propui să obținem ADN-ul lui?
     - Simplu. Mă duc mâine să iau documentele și il obțin eu cumva.
     - Sa te întorci acolo? Asta nu cat sunt eu capabil sa îmi mișc picioarele.
     - Trebuie sa intelegi, este foarte important pentru Berna dar și pentru grădinița și copii. Le-am promis că le vom face grădinița frumoasa, îți amintești?
     - Da.
    

ȘerifulDonde viven las historias. Descúbrelo ahora