Perspectiva lui Clyde.
Baga-mi-as picioarele! Am întârziat să îl iau pe Bradly de la grădinița.
Inca de când a murit Erika, copilul meu nu am mai fost la fel. Nu mai rade, nu se mai joaca cu alți copii. Desi relația dintre mine și mama lui nu a fost tocmai roză și eram în pragul divorțului, nu am lăsat asta sa se vadă. Iar după moartea ei totul parca a intrat intr-o bucla de ghinioane și de tristețe. Nimic nu îmi mai pare ușor. Sa fiu și mama și tata câteodată mă doboară, dar, lucrul care mă doare cel mai tare este că oricat as incerca și orice as face nu îmi pot înveseli baiatul. Iar asta mă distruge.
Parchez mașină în fața grădiniței și ceea ce vad mă lăsa fără cuvinte. Bradly sare in brațele unei femei și deși a căzut pe jos nu îi dă drumul.
Femeia îl mângâie încet pe păr și îl strânge și mai tare in brațe.
Ajung lângă ei dar nu mă bagă în seamă, sunt prea prinși de vraja îmbrățișării lor.
- Bradly, ce faci acolo? Îl întreb râzând și spre marea mea fericire acesta își ridică capul de pe pieptul femeii și când mă vede zâmbește.
- Tatii! Spune acesta vesel luandu-ma in brațe.
Nu știu ce ia făcut femeia asta și nici cine este dar îi sunt dator vandut pentru că mi-a făcut copilul sa zâmbească.
Doamna nu sa mișcat din loc in schimb ne privește zâmbitoare.
- Îmi pare rău. Spun repede și îi întind o mana sa o ajut să se ridice.
- Mulțumesc. Îmi spune ea cu o voce blândă și cristalina.
Momentul în care mâinile noastre sau atins a făcut tot deliciul acestei întâlniri. Un val de electricitate mi-a străbătut tot corpul iar pielea din palma mă furnica.
După cum văd și ea a resimțit asta deoarece pielea i se face de găină.
O privesc cu atenție cum își retrage mana stânjenită cuprinzandu-si brațele. Are pielea alba precum laptele, se vede că nu e de pe aici, ochii de un verde aproape fosforescent, părul precum ciocolata ce îi cade în onduleuri lejere peste umeri, iar acele buze... Te îndeamnă la păcat.
Trupul îi e ascuns de rochia lejera dar pot recunoaște cu ușurință că formele ei nu au rămas neremarcate de o anumită parte a corpului meu.
- Clyde McLyn.... Spun după o pauza stânjenitoare. Sunt tatăl lui Bradly. Îi întind mana insa aceasta o privește câteva secunde până când parca revenindu-si dintr-o transa o apuca și răspunde aproape șoptit.
- Victoria Keys, sunt noua educatoare.
