Seara trece repede iar Clyde și Bradly au plecat la căsuța lor. Noah doarme iar eu stau in sufragerie cu un pahar de vin.
Faptul că mă simt atrasă de Clyde mă ia și pe mine prin surprindere. Întotdeauna mi-au plăcut bărbații tunși scurt și cu barba rasa dar, văd că asta sa schimbat.
Hormoni tâmpiți. Trebuie să fiu realista insa, timpul meu aici e limitat, nu mă pot inhama la o relație ce nu are viitor.
Trebuie să fiu stăpână pe mine. Cum am reușit până acum așa trebuie să fac și de acum in colo.
Paharul e gol așadar hotărăsc să închei pe seara asta și să mă bag la somn.
Dimineața e liniștită, ajung la grădinița împreună cu Noah și îi duc la clasa sa.
- Buna dimineața, Sam.
- Neața, Tori.
- Hey, crezi că mămicile ar fi de acord sa strangem niște bănuți sa redecoram sălile?
- Nu știu ce să spun, sincer. Asta e un orășel mic iar fondurile nu sunt chiar din abundenta. Multe familii abea reușesc să treacă cu bine de facturi și de cheltuieli.
- Nu mă gândeam la o sumă uriașă. Cred ca 20 de dolari de familie ar fi destul de acceptabil.
- Nu cred că vor fi suficienti. Sunt 4 clase de făcut. Totuși nu pot face o clasa si pe celelalte nu.
- Nici nu mă gândesc la așa ceva. Vedem noi cum facem.
- Bine, vedem.
Mă intorc la clasa mea și văd că încep să ajungă copii.
- Doamnelor, pot sa vorbesc ceva cu voi?
Toate mămicile de strâng pe hol nedumerite.
- Mă gândeam să facem ceva cu clasele. Sunt deprimante, nu seamănă deloc a grădinița mai mult a casa părăsită.
- Daca nu avem fonduri pentru redecorare, ce putem face?
- Haideți să facem ceva. Daca fiecare familie ar pune cate 20 de dolari cred că am reuși să facem ceva, măcar să varuim pentru inceput.
- Ar fi o idee.
- Sau să organizăm un târg de vechituri. Sa aducem fiecare ce nu ne mai dorim de prin casă și să le vindem unii altora. Iar bănuții strânși sa ajute la redecorarea clădirii.
- Asta cred că ar merge mai bine.
- Perfect, voi vorbi și cu celelalte educatoare și cu fiecare mămică in parte pentru că am înțeles că sunt 5 orașele care se bazează pe clădirea asta. Poate găsim pe cineva cu o firma de materiale de construcții sa ne doneze cate ceva.
Mămicile dau din cap afirmativ și se pare că ideea le incanta.
- Bun, fiecare oraș are pe cineva care face cea mai buna limonada sau cele mai bune prăjituri, nu-i așa?
- La limonada nu mă întrece nimeni. Spune o mămică tânără.
- Bun, la dulciuri cine de bagă?
- Cred că reușesc să fac un stand cu fursecuri și brioșe. Spune o doamna mai în vârstă.
- Super, așa va vreau. În curtea casei unde stau sunt vreo trei lămâi, poți veni să îi culegi?
- Sigur.
- Iar eu o pot ajuta pe doamna Curtis cu faina, zahăr și ce mai are nevoie pentru prăjituri.
- Minunat, dar unde ne putem strânge?
- Am eu o idee. Spune Sam in spatele meu. Soțul meu are un teren lângă parc, este destul de mare încât să cuprindă tot ceea ce vreți să faceți.
- Crezi că ne lasă să îl folosim?
- Sigur că da.
- Mulțumim. Până vineri poate reușim să anunțăm pe toată lumea iar sâmbătă sa fim gata.
- Cred că săptămâna viitoare ar fi mai bine, în weekendul asta sa anunțat ploaie.
- Bine atunci, săptămâna viitoare.
- Super, o sa vorbesc cu celelalte educatoare sa vorbească cu părinții.
- Mulțumesc mult de tot. Trebuie să facem ceva pentru micuții noștri, sa stea intr-un loc mai vesel și mai primitor.
- Dar cine știe să varuiasca și să pună mocheta? Soții noștri sunt la servici și nu cred că pot veni.
- Eu mă descurc cu varuitul, dar....
- Mocheta rămâne pe seama mea.
Aud vocea atât de familiară a lui Clayd și simt cum mi se ridică părul pe corp.
- Scuze că am întârziat, ce am pierdut?
