A doua zi dimineața mă prezint promptă in biroul primarului.
- Domnișoara Keys, ce surpriza. Cu ce va pot ajuta? Mă întreabă secretara acestuia.
- Buna dimineața. Domnul primar este?
- Da, este în birou. Mergeți liniștită.
- Mulțumesc.
Bat la ușă și după ce primesc un "intra" deschid ușa.
- Buna dimineața, domnule primar. Spun zâmbind.
- Domnișoara, buna dimineața. Bănuiesc că ați venit după hârtii, așa e? Mă întreabă cu un zâmbet tâmp pe fata.
- Da. Sunt gata?
- Desigur, vă așteaptă. Spune intinzandu-mi un dosar destul de gros.
- Minunat, mulțumim frumos.
- Oricând.
Da, oricând. Lasă că mai vedem noi.
Mă ridic de pe scaun și mă prefac că mă dezechilibrez in drum spre ușă. Acesta de repede să mă ajute iar eu il prind de brat îngropându-mi unghiile in pielea sa. Nu i-am făcut o rana prea mare dar suficientă cat sa imi curgă puțin sânge pe mana.
- Îmi pare atât de rău, nu am vrut. Spun scoțând o batista și stergandu-l ușor. Cred că m-am ridicat prea brusc și am ametit.
- ani face nimic, sunteți bine?
- Da, mulțumesc.
Ies cât pot de repede din birou cu batista strânsă in pumn.
- După ce pleci de aici vreau sa vii la secția de poliție,te rog. Dar fără sa știe cineva. Îi spun lui Betty serioasa.
Aceasta mă privește panicata dar da afirmativ din cap.
Ies din clădire mâncând pământul și mă urc in mașina lui Clyde.
- Am reușit. Spun entuziasmata.
- Bravo, iubito. Pune-o aici. Îmi arată o punguța pentru dovezi iar eu mă conformez.
- Cred că Berna nu e singura care așteaptă un copil de la acel monstru.
- Dar cine mai e?
- Cred că și secretara lui a pățit același lucru. Am rugat-o sa treacă pe la secție când termină programul.
- De ce crezi asta?
Îi povestesc ce mi-a spus ea ieri și Clyde confirmă că povestea cu sarcina minune e puțin cusuta cu ață albă.
- Desi știu că e posibil sa rămâi însărcinată chiar și dacă folosești protecție, totuși, e o șansă una la un milion că asta sa fie doar o coincidenta. Bine gândit, iubito. Îl sun pe soțul ei sa de găsească cu ea la secție. Nu e bine sa fie singura in astfel de momente.
- Buna idee.
Ducem proba la laborator iar seara când Betty și soțul ei ajung și afla teoria noastră rămân șocați.
- Jeg împuțit, îl omor! Tipa soțul lui Betty trântind scaunul de perete.
- Calmează-te, nu ajuta la nimic furia in acest moment, faptul este deja consumat.
- Și ce propui, sa stau cu mâinile în sân? Soția mea e pe cale să nască copilul acelui bastard.
- Copilul nu are nici o vina. Nu poți urâ un copil pentru așa ceva. Până la urmă nu el a ales sa de nască în asemenea împrejurări.
- Ai dreptate, Victoria, îmi pare rău.
- Înțeleg daca insa îl urăști dar este totuși copilul meu și nu voi renunța la el. Spuse Betty începând sa plângă.
- Nu, iubita mea, acel copil chiar daca nu are sângele meu este o parte din tine care va purta numele meu. Nu mă interesează altceva. Spune acesta punandu-si brațele în jurul soției sale. Deci ce facem in cazul ăsta?
- Așteptam să iasă rezultatele iar apoi pe baza lor ne pornim ancheta. Până atunci, toată lumea trebuie să se comporte normal. Nu vreau sa ii speriem și să fugă. La cat e de șarpe daca apuca sa de ascundă nu il mai găsește nici moartea. Trebuie să ne purtăm cu mănuși in situația noastră.
- De acord.
- Bun. Haideți să mergem la casele noastre, până mâine nu mai avem ce face.
- Bine, noapte buna.
- Noapte buna. Răspundem eu și Clyde în același timp.
- Hai sa mergem acasă, iubito. Maine pe vremea asta vom sărbători închiderea nenorocitului.
- Sper din suflet, iubitule.
