Zilele au trecut repede, mult prea repede și iată că sâmbăta a sosit.
Astăzi este târgul pentru strângerea de fonduri iar în atmosferă de simte bucuria. Am strâns de prin casă câteva lucruri pe care nu mi le mai doream și le-am pus in cutii. Clyde a adus și el câteva pe care le-a urcat în mașină împreună cu ale mele.
- Iubitule, pe ce o să punem astea? Nu le putem lăsa pe iarba.
- Am in portbagaj o masa plianta, iubito, stai liniștită.
- Minunat. Spun sarutandu-i buzele dulci.
- Mergem?
- Da.
Locul e imens dar deja plin de măsuțe pline cu tot felul de nebunii. Standul cu prăjituri al doamnei Curtis deja are o coada imensa iar cel de limonada este și el asaltat din toate părțile.
Ne dăm jos din mașină și începem să cărăm toate cutiile.
Ultimul drum pe care îl facem mă ia insa prin surprindere. Clyde tinând o cutie intr-o mana îmi prinde mana dreapta și o sărută nelasand-o apoi din strânsoare.
- Clyde?
- Ești a mea, zeito. Vreau ca toată lumea să știe ca aceasta femeie frumoasa și minunata e doar a mea.
Îmi simt obrajii arzând la propriu. El chiar sa hotărât să facă relația noastră publica.
- Ești sigur, iubitule?
- Da, frumoasa mea.
Se apleacă să mă sărute uitând că suntem în mijlocul mulțimii insa când îmi deschid ochii toți în jurul nostru ne privesc.
Deci așa de simt animalele de la Zoo.
Toată lumea ne felicita și ne aplauda și e o senzație atât de ciudată.
Clyde îmi zâmbește blând și mă trage in brațele sale.
- E în regulă, iubito. Îmi șoptește la ureche.
Ne întoarcem la standul nostru incepand sa așezăm toate chitibusurile la locul lor.
Domnul șerif se furișează câteva minute de lângă mine intorcandu-se cu o farfurie imensa de fursecuri cu ciocolata.
Copii nu stau pe gânduri și înfuleca câteva pe nerăsuflate.
- Chiar sunt foarte bune. Trebuie să îi cer rețeta doamnei Curtis.
- Mult noroc cu asta, eu incerc de câțiva ani. Se aude o voce in spatele nostru și deodată simt o pereche de brațe care mă strâng intr-o imbratisare de urs.
- Buna Sam, cum ești?
- Foarte bine, voi porumbeilor, ce faceți?
- Strangem bani. Spun vesela.
- Bravo, bravo. Noi am terminat ce aveam și am venit să vă aducem banii.
Sam îmi întinde un plic destul de gros pe care îl prind cu teama.
- Ce ați vândut, o casa?
- De fapt, da. Aveam o proprietate micuță care azi si-a găsit stăpân și ce să faci cu banii intr-o astfel de perioada decât să îi donezi.
- O Doamne, mulțumim mult de tot ,Sam. Spun sarindu-i in brațe.
- Cu multă plăcere, cumnatica. Îmi spune facandu-mi cu ochiul.
- Nu încă. Îi spun râzând. Încă nu ne-am căsătorit ca sa îmi spui așa.
- Încă. Eu nu mă grăbesc dar să știți că la nunta vreau sa dansez nu sa merg în baston.
- E prea repede, Sam. Răspunde Clyde.
- Ei na. Alde mama sau luat intr-o săptămână și tot împreună sunt și acum după aproape 40 de ani.
- Wow, serios? Îl întreb pe Clyde.
- Da. Au mers pe principiul " văzut, plăcut, luat"! Spune începând sa râdă.
- Adică așa cum ai făcut tu cu mine? Îl întreb zâmbind.
- Exact. Doar a mea. Spune sarutandu-mi fruntea.
- Părinții voștri unde sunt? Mi-ar face plăcere să-i cunosc.
- Îi vei cunoaște, iubito. Poate facem o masa maine, ce spui?
- Ar fi minunat.
Târgul sa terminat și a fost un real succes. Am strâns suficienți bănuți pentru a face întreaga grădinița că noua. Abea aștept următoarea vacanță că sa ne apucam de treabă.
