Orele trec că vântul, la fel și zilele. Săptămâna a trecut repede, parca prea repede. Totul a intrat intr-o bucla, în fiecare seară Clyde și Bradly iau cina cu noi apoi pleacă acasă.
Azi e luni, deja pe sfârșite când scot capul din hârțoage și realizez că sa întunecat afara iar eu sunt inca la grădinița.
Urc in mașină și pornesc spre casa. Am nevoie de un dus fierbinte, urgent.
Inca doua semafoare și sunt acasă. Deabea aștept.
Din spate aud sirena mașinii de Poliție dar nu apuc sa fac vreun gest pentru că în următoarea secundă sunt lovită din spate de o mașină și pierd controlul volanului. Simt o durere crunta in frunte, acolo unde am dat cu capul de volan. Ce dracu sa întâmplat?
Mă uit în jurul meu și văd că sunt cu mașina înfiptă intr-un stâlp. La naiba! Șofer turbat!
O bătaie violenta in geam mă face să tresar. E Clyde.
- Victoria, ești bine? Victoria, mă auzi?
E roșu tot la față și de vede că este îngrijorat. Oare din cauza mea e așa?
- Victoria, raspunde-mi dacă mă auzi, te rog. Te scot imediat de acolo.
Îi văd trăgând cu putere de ușa mașinii și intr-un final reușește sa o deschidă.
Îmi apuca fața în palme și mă privește îngrijorat.
- Ești bine? Te doare ceva? Spune-mi!
- Sunt bine, Clyde. Doar puțin la cap atâta tot.
- Sigur? Poți să miști picioarele, mâinile, tot?
- Da, Clyde. Doar capul mă doare atât.
- Ce bine. Spune răsuflând ușurat. Haide sa te scoatem de acolo. Apuca-ma de gât și te scot de acolo cat ai clipi.
Îmi duc brațele în jurul gatului sau și cât ai zice pește sunt în brațele lui lipita de trupul său.
Contactul dintre corpurile noastre își face simțită prezența și simt un fior până în vârful unghiilor. La naiba cu electricitatea asta.
Mă duce în brațe până la ambulanță și mă lăsă jos pe o targa.
- Madison, ai grija de ea, daca e nevoie să mergem la spital mă anunti. Spuse el dur.
- Clyde, sunt bine, inafara de un cucui altceva nu am.
- Sa nu te aud, Victoria. Lasă asistență sa te consulte, nu fi încăpățânată.
- Te porți copilărește, înțelege, nu am absolut nimic. Spun dandu-ma jos de pe targă și ducandu-ma in fata lui. Vezi, sunt perfect sănătoasă.
- Eu mă port copilărește, dar tu ce faci? Înțelege și lasă asistenta sa te examineze.
- Ce capos ești, nu fac absolut nimic. Vreau doar sa ajung mai repede acasă.
- Copii sunt bine, am vorbit cu Berna.
- Când ai avut timp să vorbești cu ea?
- În clipele in care tu ai fost inconștientă. Nu îți spun de nebun să lași asistenta sa te consulte. Te-ai lovit la cap rău. Pentru o secundă am crezut că te-am pierdut. Îmi spuse el cu ochii jucând în lacrimi. Acum haide la ambulanță.
- Clyde....Spun cu răsuflarea tăiată.
- Jur că mă omori cu zile. Înțelege odată și pentru totdeauna...Spuse el luandu-ma in brațe și incolacindu-mi picioarele in jurul său. Stai aici cuminte sau te leg de targă.
Fundul meu a ajuns pe targă insa mâinile lui refuzau să îmi părăsească picioarele.
- Daca nu stai aici jur că te duc acasă și te examinez eu cu mâinile mele.
- Poftim? Spun buimacă.
- Deci acum auzi, perfect. Stai aici. Îmi spune departandu-se de mine și intorcandu-se spre mașină sa. Nu as suporta sa te pierd și pe tine.
Cred că ultima parte nu îmi era menită să o aud dar totuși îmi răsună în urechi tare și clar.
Seara asta a fost atât de tâmpită și cel mai grav lucru nu mi se pare accidentul ci faptul că domnul șerif nutrește sentimente pentru mine.
Daca circumstanțele erau altele as fi fost fericita, dar așa, când zilele mele sunt numărate in orășelul asta cum aș putea să mă atașez de el? Ca după o luna de relație eu sa trebuiască să mă întorc în orașul meu si să îi spun că sa terminat? Nu, nu pot face așa ceva. Mă doare sufletul doar gandindu-ma la asta.
După maxim cinci minute examinarea mea e gata și îl văd pe Clyde apropiindu-se de mine.
- Deci, cum e?
- E in regula, nu sunt urme de fracturi sau leziuni. In frunte o sa aibă un cucui urat dar in rest e bine.
- Mulțumesc. Îi spune el asistentei care se îndepărtează de noi.
- Acum ești liniștit?
- Nu chiar.
- De ce nu?
- Pentru că puteai pati ceva mai grav. Daca te loveai mai tare la cap și pateai altceva?
- Dar nu am pățit. Sunt bine, sănătoasă. Ce Dumnezeu, doar nu e vina ta că tâmpitul ăla a intrat în mine.
- Dar mă simt vinovat că nu l-am prins mai repede. Daca îi tăiam calea asta nu s-ar fi întâmplat niciodată.
- Și daca îi tăiai calea și nebunul intra in tine, nu era mai rău atunci?
- Eu sunt rezistent, nu as fi pățit nimic. Tu în schimb ești fragilă și mulțumesc lui Dumnezeu că ești în regulă. Nu cred că aș fi rezistat sa...
- Clyde! Uita-te la mine. Îi spun apucandu-l cu mâinile de obraji. Sunt bine, nu te mai învinovăți aiurea, nu e vina ta pentru ce sa întâmplat.
- Dar...
- Fără dar. Gata, sa terminat. Toată lumea e bine. Ne-am înțeles?
- Victoria, eu...
- Tu ce? Vrei să mă duci acasă? Ce frumos ar fi din partea ta.
În secunda următoare mă ia in brațe și mă urca în mașina sa.
- Știi că pot sa merg, nu-i așa?
- Așa, și?
- Și tu mă cari in brațe de parcă aș fi handicapată.
- Continuă.
- De ce? De ce o faci?
- Poate că îmi place, la asta te-ai gândit?
Nici dacă vedeam un șarpe cu clopoței dansând Macarena nu rămâneam cu gura atât de căscată.
