Discuția cu Berna a fost cea mai groaznică conversație avută vreodată. Se pare că și ea a fost drogata și nu doar odată. Sărmana fata sa jurat cu mana pe inima că nu sa culcat cu nici un băiat până acum, de aceea idea unei sarcini o înspăimântă groaznic.
Sărmana plânge de jumătate de oră în continu și nu reușesc să o liniștesc cu nimic.
- Ce fac acum? Cum sa am grija de un copil singura? De unde bani pentru tot ce ne trebuie? Nu il pot da afară și nu mă lăsa sufletul sa îl nasc și să îl dau la orfelinat. Știu ce este acolo și nu as suporta sa știu că mi-am pus propriul copil in una din casele groazei.
- Asta nu o sa fie o problema. Poți sta cu noi, te vom ajuta să crești puiuțul. Ne vom muta toți în casa lui Clyde pentru că este mai mare și vei avea camera ta. Nu vreau sa îți faci griji pentru nimic, ne-am înțeles? Îi spun blând.
- Dar in casa domnului McLyn sta deja Tim...
- Vom sta cu totii, ca o familie mare și frumoasă.
- Dar Tim...Nu vreau să mă vadă așa...
- Așa cum? Berna, ești frumoasa! Doar pentru că porți în pântec un copil nu te face mai puțin femeie sau mai puțin frumoasa. Dar după roșeața din obrajii tai cred că altul este motivul pentru care nu vrei sa îl vezi pe Tim, așa e?
- Nu....Spune plecandu-si capul.
- Scumpă mea, recunosc o pereche de ochi îndrăgostiți dintr-o mie. Ții la el ,asa-i?
- Degeaba țin eu la el...Nu o sa mă vrea niciodată. Folosită și cu un copil dintr-un viol.
- Crezi că asta îl deranjează? Eu sincer nu cred asta. Sărmanul sta de câteva ore bune in fata ușii să vadă dacă ești bine atât tu cât și copilul.
- Serios? Mă întreabă cu privirea plina de speranță.
- Serios.
Mă ridic de pe pat și deschid ușa. Tim da buzna înăuntru luand-o pe Berna in brațe și strangand-o la pieptul său.
- Sa nu mă mai sperii niciodată așa, pitico, ai înțeles?
Îl privește confuză dar ochii îi stralucesc in cap precum farurile.
- Daca te mai aud vreodată spunând ceva rău despre tine nu știu ce îți fac. Nu ești urâtă,nici folosita iar copilul este o parte din tine oencare deja o iubesc la fel de mult că pe tine. Spune acesta dandu-i o șuviță de păr după ureche.
Pot să plâng? De ce mă simt că o mama când își vede fata pregătită să plece la casa ei? Poate pentru că am considerat-o pe Berna parte din familia noastră. A fost că o sora mai mare pentru băieți, chiar dacă o călcau pe coada mereu îi ierta și îi învață cum să se comporte civilizat.
- Crezi că atunci când am fugit de la asistență nu puteam sa plec singur? Dar nu am putut sa te las acolo. Am așteptat răbdător sa crești iar Dumnezeu ma ajutat. Mulțumesc celui de sus că la 12 ani arătai că una de 18 că altfel o încurcăm sigur. Făceam și pușcărie pentru răpire de minori.
- Dar până acum de ce nu ai spus nimic?
- Ce era sa spun. Imediat cum ai făcut 16 ani ai plecat din casa lui Clyde că sa fi independenta. Am crezut daca fost un semn de " nu am nevoie de nimeni" și m-am lăsat păgubaș. Dar trebuie să recunosc că am stat cu ochii pe tine ca să te știu în siguranță.
- Ăla nu a fost un semn de " lasa-ma in pace" ci de "hai cu mine". Recunoaște Berna roșind ușor. Crezi că aș fi plecat de nebuna singura de lângă omul lângă care mă simțeam în siguranță?
Cei doi se privesc galeș. Cat sunt de drăguți amândoi.
- Ce se petrece aici? Mă întreabă Clyde în șoaptă.
- Shh...Tocmai au recunoscut că au sentimente unul pentru altul. Îi spun entuziasmata.
Clyde de uita la ei cum roșesc amândoi aruncandu-si priviri pe furiș.
- Pentru numele lui Dumnezeu, Tim, sarut-o odată! Strigă al meu iubit și îmi vine să îi dau una in cap pentru că le-a stricat momentul copiilor.
- Clyde! Strig la el supărată dar în momentul ăla îl văd pe Tim apucand-o blând de obraji pe Berna și sarutand-o atât de ușor de parcă i-ar fi fost frica sa nu o rănească.
- Iarta-ma, iubito, dar nu mai puteam sa rezist sa îl văd cum se chinuie.
- Ești nebun de legat, știai? Îi spun dandu-i o palma peste fund.
- Nebunul tau, nu uita. Îmi răspunde privindu-mă cu o flacăra in ochi ce îmi mistuie sufletul.
Cat pot să îl iubesc pe omul asta!
