Capitolul 3

2K 110 0
                                    

     Abea apuc sa las bagajele jos căci soneria mă anunță că avem deja primii musafiri.
     Cobor repede scările și când deschid ușa mare îmi e surprinderea sa vad o armata de femei cu tavi și farfurii in brațe.
     - Amm...Va pot ajuta cu ceva?
     - Buna, dulceață. Sam ne-a spus că vei ajunge astăzi și ne-am gândit să îți pregătim ceva de mâncare.
     - Wow, ce primire, mulțumesc, dar nu trebuia să vă deranjați, serios.
     - A fost plăcerea noastra, drept mulțumire că nu ne-ai lăsat fără educatoare pentru copii.
     - Asta imi e meseria. Nu puteam să las niște copilași fara îndrumarea necesară vârstei. Vă rog, intrați.
     Pe cât de spațioasă mi se părea bucătăria la inceput acum se pare că nu mai ai loc sa arunci un ac.
     Fac cunoștință cu fiecare mămică in parte iar ele încep să îmi povestească despre fosta educatoare.
     Mda... Se pare că era o "doamna" în vârstă, sa spun așa, ca sa nu repet cuvântul spus de cam toate doamnele.
     - O sa fie minunat sa avem pe cineva tânăr măcar pentru câteva luni. Așa poate învață și fetele noastre că femeia nu e făcută doar sa stea la cratiță și să facă copii pe banda rulanta.
     - Asta le învață fosta doamna?
     - Vrăjitoarea aia nebuna le spunea fetelor că cea mai buna vârstă pentru a face un copil  e cea de 15 ani. Pentru că citez " corpul de reface mai ușor ".
     Cred că după expresia mea și-au dat seama că sunt dezgustată de ceea ce aud.
     - În afara de faptul că ce a spus e cea mai mare tâmpenie posibilă asta se numește instigare de minori în comitere de acte sexuale, dar, cum poate cineva sa spună astfel de lucruri unor copii de maxim 6 ani?
     - Mă bucur măcar că tu ai capul pe umeri. Îmi spune o femeie care se pare că e purtătorului de cuvânt al mămicilor. În afară de gradinita, nebuna ținea și cursurile de educație sexuală din liceu.
     Simt că mă înec cu aerul abea inhalat.
     - Poftim? Educație sexuală? Mie nu mi-a spus nimeni de așa ceva.
     - Probabil a rezolvat Sam problema asta.
     - Sper. Cu cei mici mă descurc dar daca vorbim de adolescenți, nu cred că reușesc să țin pasul cu ei.
     - Sunt sigură că se va rezolva și problema asta.
     Mai vorbesc puțin cu doamnele din comitetul mămicilor și aflu că liceul din oraș e singurul din zona așa că elevii sunt din 5 orasele. Uff, până acum nimic alarmant.
     Îl chem pe Noah la masă și îl las sa aleagă ceea ce vrea să mănânce din cele peste 20 de feluri aduse.
     Luăm masa in liniște iar după o poveste cu balauri și cavaleri in​ armura somnul pune stăpânire pe noi și adormim pe canapeaua din sufragerie.
     Dimineața asta de duminică nu poate fi mai plăcută de atât, cu excepția oaselor mele amorțite totul pare a fi perfect. Micul dejun îl luam in liniște în timp ce eu fac o lista imensa cu ceea ce trebuie cumpărat pentru casa dar mai ales pentru frigider.
     Magazinul local nu e foarte mare dar găsesc tot ce am nevoie ba chiar și lucruri in plus.
     După-amiază am parte de vizita lui Sam, directoarea grădiniței. Îmi explică în mare parte cam ce am de făcut și pe lângă asta se pare că va trebui sa predau și orele de educație sexuală o data pe săptămână. Minunat!
Fac cunoștință și cu viitoarea bona a lui Noah, Berna, o tânără de 19 ani foarte drăgălașă de care fiul meu sa atașat imediat ca un scai. Sam ma convins să îl înscriu la grădinița aici și ma asigurat că va fi în clasa ei. Mi-a promis că se va ocupa de el fiind o situație mai delicata in care tatăl lipsește și nu are o figura masculina pe care să o urmeze.
     Până acum totul pare bine, dar ziua de mâine mă sperie cumplit.
     Seara a trecut rapid iar noaptea abea dacă am simțit-o. La ora 9 e festivitatea de incepere a anului deci am timp sa mă pregătesc.
     Nu mă dichisesc prea tare, îmi aplic puțin machiaj însemnând puțin rimel și un ruj roșu, pun pe mine o rochie albastra înflorată iar parul îl las pe spate fiind deja ondulat de la natura.
     L-am pregătit și pe Noah, am luat servieta și poșeta și duși am fost.
     Scoala asta arată mai mult a închisoare decât a loc de învățat. Clădiri gri și urate înconjurate de o curte de ciment. Sa nu mai zic că și gardul arata exact ca cel de la penitenciar. Doamne, daca nu ar fi atât de mulți copii aici as jura că e cladire părăsită.
     Berna se apropie de mașină imediat ce parchez și îl acaparează pe Noah intr-o imbratisare de urs.
     - Ești gata pentru distracție, piticule? Îl întreabă ea vesela.
     - Daa! Răspunde micul ștrengar și fuge spre gașca de pitici.
     - Mulțumesc ca îl duci tu la clasa, Berna, altfel nu știu cum aș fi reusit sa fiu in doua locuri deodata.
     - Stați liniștită, doamna Keys, o sa am grija de el.
     - Perfect, mulțumesc. După ce termină la 12, îl duci acasă, mancarea o aveți pregătită în frigider apoi liber la joaca.
     - Suna bine, doamna K.
     - Tori, te rog, ma faci să mă simt bătrână. Spun râzând.
     - Bine atunci.
     Clasa arată mai rau decât mi-am imaginat. Pereții au o nuanță de vede spălăcit, masutele sunt jerpelite de vopsea iar mocheta arata de parca o cireada de vaci a stat pe ea. Vai, Doamne.
    

ȘerifulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum