Castelul din Infern

I.Capitolul 7 - Iluzii (partea a II-a)

A scos din sertar un manuscris foarte vechi şi la pus pe birou. Se vedea că timpul a trecut peste el, dar simbolurile se mai puteau descifra pe el. Nu că aş şti simbolurile de pe el, dar judecând după desenele de pe el, sunt sigură că era scris în egipteana veche. Nu trebuia să ştiu ce scrie pe el ca să-mi dau seama că în faţa mea aveam Cartea Morţilor. Aerul a rămas în plămâni şi nu mai voia să iasă afară, eram într-o stare avansată de şoc.

_______________________________

– Aceasta este ceea ce cred eu că este? Am putut, în sfârşit, respira pentru a pronunţa cuvintele. Privirea lui era inertă, pe faţa lui nu se putea citi nimic, nu-mi dădea niciun indiciu cu privire la un posibil răspuns la întrebarea mea. Ochii lui, deşi erau două lacuri îngheţate, de obicei, reflectau trăirile lui interiore, dar acum emanau o aşa răcoare, încât am simţit un uşor tremur pe şina spinării.

– Nu ştiu ce crezi tu că este, dar aceasta este o descriere a vieţii de apoi spusă din perspectiva egiptenilor, adică este Cartea Morţilor, a spus el cu un ton neutru.

Probabil că în ochii mei se putea citi încântarea la auzul acestor vorbe. Sunt sigură că sclipeau ca şi cum aş fi mâncat un borcan întreg de zahăr. Nu îndrăzneam să mă ating de ea, stăteam pironită, însă starea mea interioară era alta. Dacă nu ar fi fost el cel care să mă aducă la viaţă, încă aş mai fi analizat situaţia şi cum ar trebui să abordez lucrurile.

Cum stăteam nemişcată în spatele lui şi încercam să privesc peste umăr, fără a-i invada spaţiul personal, mâna lui stângă s-a înfăşurat în jurul mijlocului meu încercând să mă tragă mai aproape de el, cel puţin aşa am crezut la început. Raţionalul mi-a revenit imediat după cu contactul mâinii lui, aşa că m-am împotrivit, dar era mai puternic ca mine. Stăteam în picioare lângă el la o aşa distanţă, încât părţile noastre laterale erau mereu în contact, deşi eu eram în picioare şi el stătea jos. Mâna lui era încă în jurul taliei mele. Când a văzut că trebuie să-mi aplec mult capul pentru a vedea mai bine simbolurile, şi-a schimbat strategia. Atât de neaşteptat, fără a avea timp să clipesc, mâna lui m-a bruscat făcând să-mi pierd echilibrul şi să cad. Acesta a fost scopul, fiindcă am aterizat pe genunchii lui. El nu putea să vadă roşeaţa din obrajii mei, dar, chiar dacă ar fi văzut-o, nu ar fi schimbat cu nimic situaţia. M-a aşezat mai comod astfel încât, din punctul lui de vedere, să am o mai bună vedere de ansamblu asupra papirusului, dar, bineînţeles, trebuia să stau în continuare în braţele sale.

Trebuia să recunosc că era destul de plăcut. Îmbrăţişarea lui nu era posesivă sau vulgară, mă făcea să mă simt în siguranţă şi în largul meu. Mă întrebam care este scopul acestei manifestări. Oare asta făcea parte din planul lui de mă face să am încredere în el? Trebuia să ştie şi el că nu asta este cea mai înţeleaptă metodă. Eram o fire foarte rezervată când venea vorba de străini şi, de obicei, nu iniţiam vreun contact fizic cu aceștia, el a riscat mult prin acest gest, dar nu a riscat degeaba. Oricât de mult îmi rănea mândria, trebuia să recunosc că nu voiam să fac vreun gest să-i contrazic decizia. Ce se întâmpla cu mine? Nu eram eu asta. Ar fi trebuit să fiu o femeie independentă, cu capul pe umeri, care nu acceptă gesturi de acest gen. Încă credeam că este o reacţie pur feminină. Oricât de nesimţit era el, era un nesimţit care arăta bine. încă nu ştiam dacă este un obsedat, lunatic, criminal, dar până acum nu mi-a făcut niciun rău. Dacă nu mergeam pe încredere, pe ce puteam să mă bazez? Totuşi, el încă nu mi-a câştigat încrederea.

Câteva zile aici, m-au făcu să descopăr anumite lucruri despre mine, pe care nu le-aş fi putut afla în alte circumstanţe. Poate erau lucruri nedescoperite în caracterul şi firea mea, sau poate că am început să mă schimb după situaţie, şi nu invers. Eram o fire încăpăţinată, aşa îmi spunea toată lumea, deci a doua variantă cade. Încă câteva ore aici şi voi putea pleca cu o biografie completă a caracterului meu, în special cu evidenţierea unor lucruri pe care nu le-am putut afla până acum, fiindcă circumstanţele nu au permis aşa ceva.