chaos

Capitolul treizeci și unu

- Am vorbit cu Maximilian, și povestea e aceeași ca cea de dinainte să apari tu. Melanie e doar o aventură.

Repetase Hayley aceleași lucruri pentru a mia oară, încercând cu toată silința să mă convingă că Maximilian este nevinovat și că între noi doi încă există speranță.
În nici un caz, între mine și Maximilian s-a încheiat totul și este limpede ca apa unui izvor de munte că Maximilian este vinovat, nu e doar Melanie cea care își bagă coada peste tot, ea nu ar face asta dacă Maximilian nu are fi de acord. Prin urmare, sunt doi ipocriți și nu îmi mai doresc să am de a face cu ei.

Am oftat, sperând că Hayley va schimba acest subiect iritant și vom discuta despre ceva ce merită cu adevărat criticat și observat, nu lipeala dintre fostul meu iubit și fosta lui iubită, sau ce desemnează ei chiar acum. Nu am idee.

- Hayley, doar taci. Vremea este una minunată, în final mă pot relaxa aici pe șezlong la soare și cu o limonadă cu gheață în mâini, iar tu preferi să îmi distrugi toată distracția, pronunțând acel nume. mă apăr eu, făcându-mă mai comodă în șezlongul meu uzat, pe care l-am găsit în pod

- Încă nu ai trecut cu totul peste această relație Rosalie, din moment ce nici nu ai curajul de a-i pronunța numele.

- Numele meu? Despre mine vorbiți, din nou?

Îmi dau ochii peste cap când noul meu vecin apare la gardul de lemn și își așază coatele pe acesta, în timp ce ne absoarbe din privi pe amândouă. Și are parte de o vedere de lux, amândouă fiind în costume de baie pentru a ne bronza. Însă Hayley este ruda lui și în momentul în care el apăruse la gard, ea se acoperise cu un prosop iar această acțiune haotică a ei m-a făcut să chicotesc.

Deși sunt jenată de faptul că ne-a surprins în flagrant pe mine și Hayley, discutând despre el.
L-am privit atent pe sub ochelarii de soare. Din câte se observa dincolo de gard nu purta nici un obiect vestimentar în partea superioară a trupului său și abdomenul său lucrat -la închisoare- era în toată splendoarea sa. Părul său îi era atât de ciufulit, iar asta îl făcea să pară atât de simpatic. Simțeam cum lacrimile sunt la un pas să o ia la vale pe obraji, din pricina dorului de Maximilian, și astfel am tulit-o în casă, fără a sta pe gânduri. Nu am de gând să par vulnerabilă în fața lui deși sunt. Îl urăsc din toată inima mea... pur și simplu.

Îmi doresc atât de mult să îl uit, și eram atât de aproape de a face asta, însă mutarea lui lângă proprietatea mea nu mi-a ușurat treaba. Se află în raza mea vizuală orice aș face și oriunde merg.

- Ești în regulă? apare Hayley în spatele meu și mișc aprobator din cap

Problema e că nu mă pot opri din plâns, și acum nu mai am scăpare. Hayley mă va vedea, și voi încerca să îi explic. M-am întors pe călcâie cu fața către ea, și deodată m-am trezit în brațele sale, fără ca una dintre noi să spună ceva, doar o îmbrățișare lungă care mă alină.

*

Ceasul bătea ora douăzeci fără câteva minute și eu cu prietenii mei izbutisem să ajungem în incinta școlii, după aproape o oră bună în care am așteptat după Deborah, care avea o criză existențială și căutase prin toată casa pantofii ei argintii. Mașina lui Jacob e bătrână, de fapt antică, și nu are parte de climă, mă topisem asemenea unei înghețate din pricina căldurii. Dar acum că soarele a apus, a dispărut odată cu el și căldura dogoritoare.

Elevii din consiliul de organizare ne-au întâmpinat înainte de a păși în enorma sală de sport unde au organizat balul de absolvire colegiilor noștri mai mari. Nu am oferit prea multă atenție modului în care era decorată sala, însă era drăguță. Cei din New York aveau gusturi mult mai bune.
Am înaintat prin mulțime și ne-am așezat în final la o masă liberă. Toți prietenii mei aveau parte de parteneri, numai eu eram precum un lup singuratic.