Capitolul patruzeci și cinci

262 18 1
                                    

- Ai vești de la el? mă întreabă Hayley și mișc negativ din cap

- Tu? o întreb la rândul meu

- Richard încă încearcă să dea de el. Până și Lilly a completat mai multe rapoarte la poliție, de răpire.

- În fine, nu îmi mai pasă, Hayley. Tot ce știu e că omul pe care l-am iubit a dispărut de multă vreme. Nu mai pot continua. Până aici mi-a fost. Am ajuns la capătul puterilor.

- Doar pune-te în locul lui, nu îți imaginezi prin ce trece.

- Și nici nu îmi doresc. Vreau să încheiem cu acest subiect.

Hayley se lasă păgubaș și ne continuăm drumul înspre cursul nostru pe care îl avem acum.

În seara aceea, când Maximilian a plecat grăbit din casa mea, a fost ultima interacțiune a mea cu el, au trecut aproape trei săptămâni de atunci, timp în care eu am aflat adevărul și toate minciunile, și toate lucrurile pe care el mi le-a ascuns de foarte multă vreme.

Am aflat că pasiunea lui din copilărie a rămas însărcinată cu el, cu un puștan de șaisprezece ani, și că e o fetiță, și faptul că Maximilian a aflat acest lucru odată ce Kendrick s-a trezit din coma lui. Și că atunci când Maximilian lipsea, când pleca fără nici o explicație, mergea de fapt să petreacă timp cu fiica lui. Îl pot vedea, e un tată oribil.

Și nu asta e problema, ci faptul că în acea seară, când l-am văzut ultima dată, Maximilian și-a răpit fiica și a plecat cu ea undeva unde numai el are habar. Lăsând-o pe biata Lilly speriată și îngrijorată pentru fiica ei. Richard a reușit să dea de el pentru moment, căci el își folosise cardul de credit printr-un oraș din Wisconsin, însă de atunci nici o urmă de el.

Eu îmi fac griji doar în privința acelui copil, căci nu se află pe mâini bune. Maximilian se pricepe doar la a folosi droguri, băutura și să și-o tragă cu fete, nu are habar ce înseamnă responsabilitatea unui părinte.
Dar nici măcar nu am de gând să îmi bat capul prea mult asupra acestui subiect, alegerea a fost făcută, este strict treaba lui. De când a plecat, nu l-am apelat o singură dată, și aceeași atitudine am primit-o din partea lui.

- De ce mă privești cu milă? îl întreb pe Jacob care literalmente se holba la mine

- Ești în regulă? îmi șoptește el

- Da! La naiba, sunt cât se poate de bine!

- Arțăgoasă mai ești.

Tata este foarte uimit de comportamentul lui Maximilian, și dezamăgit. Vedea în el un viitor judecător strălucit, era foarte mândru de el, și odată cu faptele josnice ale lui Maximilian, a rămas cu inima frântă.
Cât despre mama, pot spune că este mai mult decât fericită că Maximilian Clint nu mai face parte din viața mea. Ba chiar încearcă să îl convingă pe Richard să renunțe la căutări, și Richard deja este foarte confuz și tinde să îi dea dreptate.
Eu doar îmi doresc ca Lilly să își recupereze fiica.

Telefonul îmi bâzâie și deși profesorul predă lecția, mi-am dorit să verific notificarea. Cred că era de la tata, căci după școală trebuie să mergem în oraș pentru a lua masa. Însă nu era tata, notificarea era primită de la un număr de telefon total necunoscut, era un mesaj. L-am deschis imediat și am citit.
Ochii mi s-au făcut cât cepele din pricina șocului.

"16 p.m. Locul unde s-a stricat totul, te aștept. Îți datorez niște explicații. Nu mai spune nimănui."

Știam de la cine era primit, și simțeam că voi avea parte de o criză de plâns.
Inevitabil, am ridicat mâna pentru a atrage atenția profesorului.

chaosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum