chaos

Capitolul șase

- La noapte avem parte de o mică petrecere. Ar trebui să veniți.

Spuse Andy și Emma dă imediat afirmativ din cap fiind entuziasmată că a fost invitată la petrecerea dulăilor.

Eu mi-am promis un lucru, nu mai calc vreodată pragul unei petreceri și am de gând să respect acea promisiune, pentru binele meu. Vechea Rosalie s-a dus în Iad, iar noua Rosalie, care vine din Rai, își va îndeplini funcția de sfântă.

- Vei fi acolo?

Mă întreabă Maximilian și rămân cu gura căscată. Înainte de a spune ceva, Emma mi-o ia înainte și am strâmbat din nas.

- Cu siguranță va fi.

El se urcară în mașină și pleacă din fața noastră, la fel făcu și Andy cu Deborah.

- Clint te place!

Țopăie Emma și Hayley zâmbește cu gura până la urechi.

- Maximilian nu mă place și nici nu îmi doresc asta. Apropo, nu vin la petrecere, mama o să mă ucidă dacă află.

- Haide! Distrează-te. Ești tânără.

În minte mi-au revenit momentele în care eram la petreceri în New York, eram o depravată. Dar acolo cunoșteam și eu ceva lume și cel mai important, știam drumul înapoi spre casă. Și dacă eram beată tot făceam o învârteală și puteam să mă întorc acasă. Și în plus, acele vremuri s-au dus naibii...

A trebuit să îmi vând propriile rochii și multe bijuterii ca să avem ce mânca, ar trebui să îi amintesc mamei aceste lucruri.

- Ați mai fost invitate vreodată la petrecerea dulăilor?

Am întrebat iar ele au mișcat negativ din cap.

- Nu, nu am avut de a face cu ei. Dar acum, cred că invitația se datorează lui Deborah.

Am văzut mașina mamei cum oprește tocmai în fața mea, de parcă aș fi așteptat pe covorul roșu.

- Ne vedem luni.

Le spun și urc în mașină, mama făcându-le fetelor cu mâna în locul meu și plecând de pe loc. Mama mă sărută fugitiv pe față și i-am zâmbit.

- Acelea au fost noile tale prietene?

- Da. Cum a fost săptămâna aceasta la muncă?

- Ca de obicei, a fost bine cât de cât. Dar tu la școală?

- Nimic nou.

- La cină avem un oaspete.

- Îl cunosc?

- Da. Richard.

Ah, Richard polițistul. Arătosul... recunosc, chiar arată bine în ciuda celor 45 de ani ai lui. Ofițerul care lucrează în penitenciarul tatălui meu.

*

- Plănuiești să stai toată seara cu ochii în laptop?

- Mamă, e vineri seara.

- Tocmai, puteai ieși cu prietenele tale. Sau orice altceva.

- Prietenele mele sunt la o petrecere!

- Și tu de ce nu mergi?

- Nu ai înțeles, o petrecere cu băutură și băieți drăguți.

- Mă bucur că ai decis de una singură să rămâi acasă. Nu vreau să îți mai pierzi timpul cu astfel de oameni. Totuși, mi-aș dori să îți cunosc prietenele.