chaos

Capitolul doi

Rătăceam pe holurile acestei școli imense și inima mi-a stat în loc când am realizat că m-am rătăcit, nu găseam sala la care trebuia sa ajung și cursul începuse în urmă cu opt minute. Am încurcat-o. Cel puțin, am o scuză, aceea fiind că sunt nouă și încă nu cunosc la perfecție structura școlii. Dar profesoara mă va acuza de neatenție și de faptul că am pierdut harta oferită de secretară după întâlnirea cu aceasta din urmă cu câteva zeci de minute.

Mulțimea de elevi se diminua cu fiecare secundă, toți împărțindu-se la cursurile avute în orar, însă eu nu eram nici pe departe în zona clasei unde trebuia să fiu. Aeriană. Mă tot plimb prin acest labirint și nu găsesc absolut deloc acea sală nenorocită numită 56B.

- Bună!

O fată răsări în fața mea. Avea un păr blond extrem de lung și frumos.

- Bună.

O salut înapoi.

- Mă numesc Camille, sunt șefa consiliului elevilor, te văd debusolată. Presupun că ești nouă. În primul rând, bun venit. În al doilea rând, te voi conduce eu la sala ta dacă nu ai idee unde se află. Dă-mi orarul tău.

I-am înmânat foaia și ea îl analiză cu atenție.

- Sincronizare perfectă! Jacob!

Strigă după un băiat și el tresări, privind blonda și oprindu-se pe loc.

- Mica șatenă de aici are nevoie să găsească sala de biologie, curs susținut de domnul Michael Gray, ai idee unde se află sala dânsului, nu?

- Desigur, într-acolo mă îndrept.

Răspunse brunetul, privind blonda cu ochi dulci. Părea simpatic băiatul. Îmi făcu semn să îl urmez și am respirat ușurată. În orice caz, copiii de aici sunt mai prietenoși decât cei din New York. Adică Camille literalmente a sărit în ajutorul meu. În New York nici vorbă să se fi întâmplat asta.

- Eu sunt Jacob Flinstone.

Spuse băiatul brunet în timp ce urcam un rând de scări, zâmbind constant.

Deci se pare că îmi căutam clasa la etajul greșit.
Băiatul era destul de chipeș, părul brunet, ochii întunecați și pielea puțin bronzată. Recunosc, arăta foarte bine.

- Rosalie.

- Bun venit în umila noastră școală. O să îți placă aici, ai să vezi.

Deja îmi place...

- Îți promit asta.

El se opri în fața unei uși și zâmbi.

- Gata să îți cunoști noii colegi? Și ca doamna Hilary să ne mustre pentru întârziere?

Mă întreabă și dau afirmativ din cap, chicotind.
El deschise ușa și intră primul.
Am simțit cum pulsul meu accelerează și cu greu l-am urmat în sala de clasă unde se aflau elevii ce îmi vor fi colegi anul aceste școlar.
Un val de căldură și emoții mă cuprinseră și am stat pe loc, căutând cu privirea un loc liber prin clasă.

După ce doamna profesoară, numită Hilary, a înțeles situația mea și a fost îngăduitoare, mă lăsase să îmi aleg un loc unde pot ședea.

- Poți sta aici.

Spuse Jacob făcând semn spre locul de lângă al lui care era liber, și m-am așezat acolo.

Am observat că era o clasă numeroasă. Sinceră să fiu, erau în jur treisprezece fete și cincisprezece băieți.
Rar întâlnești clase ca aceasta, unde băieții să fie mai numeroși ca fetele și majoritatea simpatici.