chaos

Capitolul șaptesprezece

- Rosalie, trebuie să vorbim...

Spuse mama pe un ton serios, așezându-se lângă mine pe canapea și îmi întinse o cană aburindă cu ceai, bănuiesc. Am tăcut din gură și am așteptat să îmi împărtășească ce are de spus. Căci fierbea sângele în mine din pricina curiozității. Părul ei șaten închis era adunat într-un coc la ceafă și purta doar un halat de baie până la genunchi. Părea foarte obosită, însă știam că este una din cele mai puternice femei care a existat vreodată.

- Știu că odată cu apropierea noastră de întreaga familie Clint au apărut și noi cunoștințe. Anume Maximilian și Stefan. Ambii sunt atât de chipeși și fermecători, exact cum era tatăl lor în tinerețe. Însă nu mi-aș dori să te văd în preajma lor nici în ruptul capului. Știu că nu sunt băieți buni, de fapt, sunt sigură. Și sunt convinsă că ești mai mult decât deșteaptă încât să nu te complici cu astfel de anturaje, însă preferam să îți spun.

- Te îndoiești de abilitățile parentale ale prietenului tău Richard?

Nu m-am putut abține și a trebuit să vorbesc. De ce era convinsă că ei nu sunt băieți buni? Abia de i-a cunoscut.
Bine, Max a fost prietenul lui tata, în pușcărie, dar totuși, ea nu îl cunoaște așa cum îl cunosc eu. Nici eu nu îl cunosc prea bine, dar nu am idee de ce sunt mânată să îi iau apărarea.
În plus, de ce naiba își face griji în privința asta, între mine și Maximilian nu se înfiripează absolut nimic. Ce a apucat-o să îmi spună asta? Să nu îl mai menționez pe Stefan.

- Mamă, în primul rând nu îl plac pe Maximilian și nici pe Stefan și în nici un caz ei nu mă plac pe mine și în al doilea rând poți rămâne liniștită, îl cunosc pe Maximilian.

- Eu doar nu vreau să sfârșești rănită. Richard încearcă să îl pună pe Maximilian într-o lumină bună în fața mea, dar știu deja cine e...

Mă întreb oare dacă mama știe că Maximilian a fost la închisoare și că s-a împrietenit cu tata acolo. Dar bănuiesc că nu are habar despre asta, altfel m-ar fi legat direct de piciorul patului, nu doar să mă amenințe în legătură cu frații Clint.

- Am înțeles. Dar ce te-a apucat ca să îmi spui asta?

O întreb confuză

- Ai în privire o scânteie când îl privești pe Maximilian... și un comportament distins... sunt mama ta și îmi pot da seama de anumite lucruri.

Gândul mi-a sărit la ziua de ieri, când Hayley mi-a dezvăluit faptul că Stefan își dorește să ia legătura cu mine.
Deci în legătură cu el ar trebui să își facă mama griji.
Încă cred că e doar o glumă, Stefan să îmi scrie? Nici cel puțin nu mă cunoaște. Însă nu am habar de ce aștept atât de mult să îmi scrie pe cât îmi doresc la fel de mult să îi țin partea lui Maximilian. Îmi ies din minți.
Nu pot nega că Stefan e frumos, absolut deloc, ba chiar e foarte drăguț însă eu nu m-aș vedea alături de el. E mai mare decât mine cu doi ani și nu are o reputație bună la școală deși eu am discutat anumite lucruri cu el. Totuși, dacă se decide să mă contacteze îi voi oferi o șansă.

I-am trimis un mesaj lui Hayley.

"Bună. Ce faci? Ești ocupată?"

Și am primit un răspuns din partea ei mai repede decât mă așteptam.

"Bună. Sunt acasă, prin urmare nu sunt ocupată."

"Vrei să ne întâlnim? Vreau să vorbesc cu tine."

"Desigur. Ne vedem la Monet's în 30 de minute."

"Perfect."

- Mamă, eu merg în oraș. Mă întâlnesc cu Hayley.