chaos

Capitolul cincisprezece

Câteva zile mai târziu membrii familiei lui Hayley au avut parte de-o minune, înspre fericirea lor. Cu pași greoi și obosiți, Richard s-a trezit din coma de coșmar și începe a se pune dificil pe propriile picioare. Din păcate a rămas cu anumite traumatisme, doctorii ne-au explicat însă eu nu am înțeles o noimă, dar ceea ce am priceput din traducerea mamei e că Richard va deveni dependent de cineva până își va reveni complet din procesul de vindecare, este ceva legat de funcții, creierul de acum nu va transmite complet unele informații, ca de exemplu Richard își poate pierde pentru câteva momente simțurile, limbajul coerent. Are nevoie urgentă de tratament și terapie intensivă. Dar ceea ce contează este că doctorii au promis că s-au confruntat cu multe cazuri asemănătoare și îl vor face bine. De asemenea Richard mai avea de confruntat și durerile arzătoare din piept, rezultate de glonțul ce i-a străpuns cutia toracică.

Chipul lui Hayley era luminat, știind că tatăl său e bine. Mai mereu zâmbea și nu îi părăsea deloc salonul, ținându-i mâna strâns în palmele sale. Maximilian era la fel, firea sa se schimbase radical din momentul în care Richard ieșise de la reanimare, zâmbea mai mereu, și la naiba, adoram să îi văd zâmbetul pe buze. Maximilian era foarte frumos, nu m-ar putea nimeni contrazice. Ochii săi de culoarea smaraldului îți atrăgeau atenția din prima când îl priveai, avea o aură misterioasă și taciturnă. Era un băiat intrigant și de aceea multe fete îl doreau.

Pe de altă parte, eu și Hayley am fost nevoite să ne mințim prietenii că Hayley a căpătat o răceală groaznică și a rămas acasă în această săptămână, iar am eu mers la școală în anumite zile, deci nu am trezit atât de multe dubii. Chiar dacă mă simțeam oribil că trebuia să îi mint, îi respect decizia lui Hayley de a ține secretă identitatea tatălui său deși eu una nu înțeleg de ce a ales asta. Dar ceea ce este bine este că prietenii noștri ne-au crezut și nu au pus foarte multe întrebări, deși s-a întâmplat ca zilele trecute ei să fie atât de insistenți încât Hayley a trebuit să meargă acasă și să se prezinte bolnavă și pierdută în fața lor.

Nu cu mult timp în urmă, mama l-a întrebat pe Maximilian dacă e fiul lui Roland, și el mișcase afirmativ din cap. Nu știu de ce dar eu m-am rușinat extrem de mult în acel moment, tot ce voiam era ca mama să tacă odată, însă a continuat să îi spună bazaconii legate de faptul că Maximilian seamănă foarte mult cu tatăl său. Este ciudat că mama cunoaște atât de multe detalii din viața lui Maximilian, dar ceea nu știe este că el este fostul coleg de celulă al soțului ei și prefer ca acest detaliu să nu iasă niciodată la iveală.

Acum eram în drum spre școală, fiindcă era și timpul să revin, și la fel făcură și ceilalți, adică Maximilian și Hayley.

Mama a izbucnit în plâns când auzise că Timeea, fosta soție a lui Richard si mama lui Hayley este moartă. Și acest lucru a fost la fel de straniu. Mama nu a plâns nici măcar când tata a fost acuzat și trimis în penitenciar pentru a-și ispăși pedeapsa. Sau cel puțin, nu am văzut-o eu, pentru că sunt atât de ocupată cu propriile mele traume.
Mama mi-a spus că ea și Timeea erau cele mai bune prietene în liceu, ea i l-a furat pe Richard, bla bla și de aici s-au certat, și nu au vorbit absolut deloc după asta. De aceea se simțea atât de vinovată și a plâns.

În final, mama e nevoită să îi stea alături lui Richard pentru că nici unul din noi nu suntem îndestul de puternici și valizi de a fi de ajutor, Richard a promis că munca mamei mele va fi răsplătită și zilele ei de concediu vor fi în totalitate plătite de compania unde muncește, mama a acceptat cu plăcere deși știa în ce constă această promisiune, adică Richard va găsi o metodă să îi șantajeze. Aparent, la asta se pricepe cel mai bine, deși sper să mă înșel. Adică a reușit să îl scoată pe Max din închisoare deși mai avea câteva luni de ispășit.