chaos

Capitolul treizeci și doi

- Este izolat total de lume, și știu că puștiul suferă agonizant. Medicii încă nu au stabilit cu exactitate data externării. îi explică domnul Richard situația tocmai mamei mele

Deși am urât mereu din toată inima să iau parte la discuțiile adulților, de data aceasta am ales să mă alătur mamei mele și lui Richard la servirea cafelei lor. Însă peste puțin timp voi pleca la liceu și atât mama cât și domnul Richard vor pleca ambii la jobul lor.
Richard vorbea despre Maximilian și simțeam că tonul vocii sale este aproape schimbat față de până acum, este vizibil trist și nu se poate împăca cu gândul că Maximilian a fost capabil să producă o astfel de blasfemie și năzbâtie -deși știm cu toți cine este Maximilian de fapt, în viața sa dublă și falsă-.

Mama continuă să îl aprobe plictisită, deși Richard se plânge și încearcă să îi găsească nevinovăția lui Maximilian, mama mea chiar se bucură că fostul meu iubit își ispășește pedeapsa bine meritată, după cum spusese ea, "o căuta cu lumânarea". Chiar dacă nu îl cunoaște precum eu o fac, continuă să îl judece și asta mă scoate din sărite. Nu are habar de suferințele pe care le-a experimentat Maximilian. Eu știu, și sunt sigură, că el este doar confuz în privința sorții sale, și ar face orice îi stă în putință să uite măcar pentru o secundă faptul că părinții lui sunt morți și că frații lui sunt împrăștiați în toate colțurile lumii.

Și toate aceste decizii greșite pe care le-a ales, l-au condus într-un loc rece și sinistru, în conștiința bolnavă a propriilor greșeli. În acea noapte, a consumat pentru prima dată cocaină, și fiind începător în asta, a ajuns la o supradoză, fără să își dorească asta cu adevărat. Era la un pas de moarte, dacă Richard nu l-ar fi găsit și nu ar fi chemat ajutoare. La un pas mic de moarte. O moarte complet rece și singuratică. Richard a fost îngerul său păzitor care a reușit să îl salveze la timp din propriul abis. Nu am idee ce a fost în capul lui, înțeleg consumul de ecstasy, mai mult de atât, nu înțeleg ce caută.

Acum el se află la dezintoxicare, pare dispus tratamentului și îndrumările medicilor, pe de altă parte, este complet izolat de lume și eu cred că nu este benefic tratamentului său de salvare. Sfaturile și faptul că oamenii dragi îi sunt alături cel mai probabil va da roade, și îl vor readuce pe drumul cel bun.
Nu am motiv pentru care să mint, însă urăsc să recunosc faptul că m-am îndrăgostit de Maximilian și este iremediabil. Iubesc această ființă în ciuda a tuturor lucrurilor negative, care sunt cu nemiluita, ca de exemplu misoginismul și neghiobie.

- Nu îți face griji Richard, totul va fi bine. Maximilian se va face bine. aud vorbele mamei și aproape că mă dezgust

Nu aveam idee că mama mea poate fi atât de prefăcută.

Câteva zeci de minute mai târziu, deja mă aflam în mașina mamei care mă conducea cu surescitare înspre școală. Tata avea dreptate, mama s-a schimbat și voi face așa fel încât să aflu motivul care a produs această schimbare.

- Rosalie, nu trebuie să te prefaci. Am știut de la bun început că simți o anumită atracție față de nepotul lui Richard. se trezește mama vorbind după ce parcase mașina în fața școlii

Ochii mei s-au lărgit de uimire și am privit-o lung și confuz. Dacă ea știa, ce a făcut-o să păstreze liniștea până în acest moment? Știu că nu tocmai îl place pe Maximilian, atunci de ce nu a început cu certuri și scandaluri pentru a fi împotriva relației mele cu el care oricum a fost una de scurtă durată, dar frumoasă din toate punctele de vedere.

- Vreau doar ca tu să fii fericită. Și îmi doresc ca după acest moment să realizezi cine este cu adevărat Maximilian. Un puști fără viitor, a fost colegul de celulă al tatălui tău.