chaos

Capitolul cinci

Niciodată nu cred că fusesem atât de aproape de Maximilian, mergeam cot la cot cu el, îndreptându-ne... habar nu am unde. El spusese că vrea să mergem undeva retras ca să putem discuta fără ca nimeni să tragă cu urechea. Ceea ce mi s-a părut straniu în primele momente, din moment ce nu îl cunosc și bineînțeles că nu am încredere în el și intențiile sale. În timp ce mergeam, i-am privit profilul. Pielea sa bronzată era pătată de pete roșiatice în pomeți. Maxilarul său nu era perfect definit, însă linia era îndeajuns de proeminentă. Vârfurile părului său se mișcau lejer și libere în briza aerului răcoros de seară. Era un băiat atât de chipeș, nu aveam de gând să mint.

Sper doar că nu are de gând să mă abuzeze sexual și să mă părăsească la locul cu pricina... nota zece pentru imaginație, Rosalie. Vine din închisoare, deci nu e nici o surprindere dacă va acționa astfel, însă dacă îl voi striga pe domnul Tomlinson va ajunge aici în trei milisecunde cu o rangă, acel profesor e 100% împotriva actelor sexuale între adolescenți, în special în incinta liceului.

În trecere am aruncat bățul unde era vata mea, adică jumătate, căci cealaltă jumătate se afla pe bluza lui Maximilian.

Brusc el se întoarse cu fața înspre mine și mă cuprinse de antebraț făcându-mă să mă opresc din mers. Am tresărit ușor, luându-mă prin surprindere gesturile lui spontane.
Eram destul de departe de persoanele ce participau la activitate, deci eram într-adevăr discreți. Nu aveam habar ce își dorește să vorbească cu mine, însă m-a intrigat, căci eu de fel sunt o persoană aventuroasă care nu își gândește de două ori acțiunile. Și simțeam o nevoie inexplicabilă de a-i face pe plac.

- Îl cunosc pe tatăl tău, mi-a fost cel mai bun prieten.

Vocea lui era extrem de subțire, aproape că zâmbeam auzind-o. Deci, bănuielile mele s-au adeverit, el și tatăl meu s-au cunoscut reciproc în timp ce Maximilian se afla în penitenciar. Însă nu mă așteptam ca tatăl meu să aibă ceva în comun cu un puștan de optsprezece ani. Sau câți are Maximilian de fapt, dar presimt că optsprezece.

- Cel mai bun prieten?

Întreb repetitiv, ridicând o sprânceană în confuzie. Ochii săi aurii m-au scanat cu atenție, de parcă încercau să afle ce gândesc.

- Da.

Îmi răspunse el, și instinctiv am închis ochii în momentul în care i-a apărut un rânjet în colțul gurii. Mă va crede o disperată dacă voi continua astfel. Dau seama de prea multă slăbiciune față de acel rânjet nenorocit. Din câte observ, Maximilian Clint este un băiat detașat. Secretos. Căci încă nu am înțeles cu exactitate de ce nu și-a dorit să fim văzuți împreună prin incinta școlii. Da, vorbim despre tatăl meu și pedeapsa pe care o are de dus acolo, însă era necesar doar să facem doi pași, nu să mergem până în spatele școlii, lângă locul unde se depozitează gunoiul.

- Am împărțit aceeași celulă. Mi-a vorbit despre tine, și eu i-am promis că voi sta cu un ochi asupra ta. Deci comportă-te decent.

Am pufnit. Cine se crede el? Tatăl meu este cu adevărat nebun dacă ar fi fost de acord ca tocmai Maximilian să devină dădaca mea. Cineva ar trebui să stea cu ochii pe el, pentru a renunța la a face rahaturi.

El părea că vorbește serios. Și-a adâncit mâinile în buzunarele pantalonilor crem și mă privea intens. Mi-am ridicat o sprânceană. El chiar nu glumește.

- Îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu mai sunt acel copil răsfățat. Așa că îți poți găsi alt job neplătit, Clint.

Nu voi permite nimănui să mă ia peste picior și Maximilian nu are habar de viața mea. M-am schimbat și nu am de gând să ofer discuții nimănui, în special lui. Tipa din New York a dispărut total de pe fața pământului, aceea pe nume Rosalie Aimee Hall, și a fost înlocuită cu o versiune mult mai bună a ei.