chaos

Capitolul treizeci și trei

Inima galopa în acest moment de fericire, privindu-l în fața mea, în această îmbrăcăminte complet închisă la culoare și cu un zâmbet cald pe buze. Iar acel buchet de bujori aproape că mă izbea cu frumusețe copleșitoare. Maximilian știa că florile mele preferate sunt bujorii, și acum mi-a cumpărat un buchet de bujori cât pentru un an de zile. De nu s-ar ofili în câteva zile...

M-am apropiat de el și l-am cuprins în brațe, fiind împinsă să fac acest lucru de anumite forțe profunde, precum și dorul de el... în acest moment literalmente uitasem absolut tot ce a făcut până acum, parcă nu s-ar fi întâmplat. Îi voi aminti de aceste lucruri ceva mi târziu.

Buzele lui reci s-au lipit brusc de fruntea mea, iar eu am închis ochii, inima începând din nou să bată cu o mie de bătăi pe minut. Mă simțeam protejată și iubită, deși în lăuntrul meu eram conștientă că era doar o pasă în viața lui Maximilian, apoi se va reîntoarce la viciile sale toxice si otrăvitoare. Dar am ales să las în urmă tot și să profit de cele întâmplate chiar acum în fața mea.

I-am luat buchetul dintre mâini și l-am invitat în casă, deși sufrageria era vraiște, însă cum el e familiar cu mediul din casa mea, am ignorat acest fapt.

- Îți pregătesc un ceai? îl întreb

- Nu, mulțumesc.

- Sigur. Mă reîntorc de îndată, doar să așez florile într-o vază.

Cu siguranță mama le va observa și mă va interoga cu milioane de întrebări precum cine e cel care le-a trimis și ce legătură am cu acesta. Însă voi găsi o modalitate să o manipulez.

Imediat ce am găsit vaza perfectă pentru buchetul de flori, m-am reîntors la Maximilian și m-am așezat pe canapea, însă în colțul opus de unde se afla acesta. El mă privise chicotind și își rotise ochii peste cap amuzat. Eu una mi-am ridicat picioarele la piept, deoarece mă simțeam extrem de expusă față de el din pricina maioului transparent, chit că mă văzuse goală de nenumărate ori înainte.

- Arăți bine. îl complimentez

Și era adevărat. Pielea sa era din nou colorată și buzele fine, ne mai fiind crăpate. Cat și cearcănele de sub ochi au dispărut. Dezintoxicarea i-a priit.

- Mă simt mai bine.

- Cu ce ocazie buchetul? îl întreb curioasă

- Pentru iubita mea, Rosalie Aimee.

Oftez sonor.
Sunt de părere că în procesul lui la dezintoxicare a suferit o pierdere de memorie.

- Nu mai sunt iubita ta, Maximilian. Am decis de comun acord aceste lucruri acum câteva săptămâni. nu voiam să îl rănesc, am încercat să fiu dulce la vorbă

El se apropie de mine și mă trage la pieptul său, ajungând astfel să stau întinsă peste el, odihnindu-mă cu capul pe pieptul său. Era atât de plăcut...

- Am să trec direct la subiect. Știu că am făcut numeroase rahaturi, și că te-am dezamăgit constant. Însă mintea mea era limpede numai trei ore din douăzeci și patru, uneori și mai puțin. Sper doar să mă ierți.

Am oftat. Știam că acele morți celebrare sub formă de pastile aveau un rol major în comportamentul său rece, distant, acerb și arogant. Pentru că îl cunosc, atât de bine că știu până și deciziile greșite pe care le ia.

- Te-am iertat deja, cap sec. Însă sper că a fost pentru ultima dată când ai consumat.

- Îți promit. Și regret tot ce am făcut. Sunt un neghiob. Îmi doresc să mă ierți, și în același timp Rose, să devii iubita mea din nou. Ai încercat să fii alături de mine și te-am îndepărtat constant, și ți-am ascuns multe lucruri. Inclusiv că consum în preajma ta.