The beauty is dark

Prolog

POVESTEA ESTE SCRISĂ DIN PERSPECTIVA A TREI PERSOANE, CARE APARȚIN UNOR LUMI OPUSE, ACESTEA FIIND : CAREN (OM, CU UN DESTIN CARE O SĂ O PUNĂ LA ÎNCERCARE), WREN (VÂRCOLAC, FIIND PREA BUN PENTRU UN ANORMAL) ȘI DESIGUR CALISTA ( UN VAMPIR VECHI, SORA GEAMĂNĂ A LUI KAIUS, UN PERICOL PENTRU TOȚI, INCLUSIV PENTRU EA, DEȘI NU ADMITE VREODATĂ). 

Spor la citit și vă mulțumesc pentru răbdare! 

Caren pov

Știam că nu fac parte dintr-o familie simplă, precum sunt altele, dar să aud că tata vrea să mă ducă în America, să am grijă de bunicul, a fost cu totul ceva la care nu mă așteptam. Mama mereu a dorit vestici în general și povestea ei de iubire cu tata este una pe care o auzi mai rar. Cert este că îi convine să lase România pentru America, dar mie NU! În fond, cine mă ascultă și pe mine? Sunt singura lor fiică și cu toate că am douăzeci și cinci de ani, încă se comportă cu mine de parcă trebuie să ascult de ei, de parcă nu îmi pot folosi capul. Uneori mă fac să mă întreb dacă vor să mă consider o ciudată, fiindcă mai stau la cheremul alor mei încă. 

Am acceptat, nu aveam de ales, dar nu aveam să plec doar cu ei. LE-AM CERUT SĂ VINĂ CU MINE, SINGURA MEA PRIETENĂ DE SUFLET,  O SORĂ MAI PRECIS, ECATERINA. DE LA EA AM ÎNVĂȚAT MULTE ȘI MEREU MĂ BUCUR CĂ ÎMI ESTE ALĂTURI. 

Părintii mei au fost de acord, deși au plescăit și m-au bombănit pe limba lor. Mi-au spus că va trebui să-și găsească totusi de muncă, PRIETENA MEA, ACOLO. Fiindcă pe ea nu o vor ajuta cu bani. 

CE PĂRINȚI MAI AM, NU? 

În avion, a fost cumplit. Atâtea ore, în vreme ce ai mei erau bine și chiar dormeau, Ecaterina stătea pe telefon, eu mă rugam să nu fim loviti de un fulger, să apuc să mă bucur de zilele pe care le mai am de trăit și cu toate că m-am chinuit să dorm, nu am reușit cum o făceam de obicei. 

Păream din nou singura ciudată din zonă. 

Dar Ecaterina mereu m-a înțeles, chiar mi-a spus vorbe frumoase, să mă ajute, însă eu eram isterică și plină de ganduri. 

CE TOT SE ÎNTAMPLA OARE? 

Bunicul meu din partea tatei, niciodată nu a dorit să plece din America. Tata susținea că nici el nu a vrut, dar că s-a întamplat așa, pentru a o găsi pe mama și a mă face pe mine. Cat despre bunica, ea a pierit cand eram mică, nu știu cum. Nu mai îmi aduc aminte. Știu doar că am fost plimbată din România în America de atatea ori, cand eram copil. Dar pe măsură ce am crescut, vizitele s-au rărit și eu m-am bucurat de asta. După am terminat facultatea și deși am vrut să-mi văd de ale mele în România, tata s-a implicat în viața mea și mi-a cerut să-i ascult dorința. 

-Și unde o să aterizăm? 

Mă întreabă Ecaterina, avand o carte la ea despre America, iar eu îmi țin fața în maini și încerc să mă gandesc la lucruri bune : 

-Nu vrei să afli. Am căutat pe net și m-am speriat. 

-De ce nu? Vreau să știu, abia aștept! Mereu mi-a plăcut să călătoresc, mai ales în America! Ai tăi mi-au luat bilet, datorită ție. Îți sunt recunoscătoare,draga mea! 

-Ei bine, cand o să afli care e destinația, îți vei dori să nu mă fi însoțit. 

-Caren, ce tot e cu tine? Mergi pentru bunicul tău, ar trebui să te bucuri! Mai ales că poate muri, vrea și el să te vadă. 

-Sigur că da, Cati, pot înțelege asta. Dar mereu să fiu controlată de ai mei, mai ales de tata, mă irită. În plus, nici măcar nu mi-a zis decat în ultima clipă, că bunicul stă în New Orleans!