The beauty is dark

Iubirea ta

KAIUS pov

Îi voi vâna pe acei vârcolaci, până la ultimul. Nu vor mai scăpa de mine, nu am vreun motiv să mă opresc și nu voi asculta de nimeni. Cum ei s-au atins de CLARA, de care nu am dorit să mă despart așa brusc, nu au decat să suporte consecințele. 

Încă o văd pe Clara în bratele mele. Încă îi văd ochii aceia, plini de suferință, dar în acelasi timp, tandri. Doar pentru mine. A vrut doar să țin la ea, ca atunci. DAR EU NU AM PUTUT. DIN CAUZA LUI CAREN. NU REGRET CĂ AM SENTIMENTE PENTRU CAREN, DAR SĂ O PIERD PE CLARA, MAI ALES CAND ERAM SIGUR CĂ VOI DOMINA ALĂTURI DE EA ORASUL ... 

Nu pot să mă întorc acasă. 

Jaylen sigur are grijă de Caren, stă cu ochii pe ea. Am nevoie să stau singur, am nevoie să mă retrag. 

Mă îndrept spre bar, poate să beau puțin și să stau într-un colț, dar cineva îmi apare în față și mă opresc nervos : 

-CE VREI, CALISTA? 

O întreb pe un ton sec, iar sora mea se apropie de mine fără să-i fie frică : 

-Unde este Clara? 

Mă întreabă speriată, iar eu zambesc precum un apucat și îi răspund : 

-E MOARTĂ, SORĂ! DE DATA ASTA, CHIAR AI SCĂPAT DE EA. NU A PUTUT SĂ TREACĂ PESTE ACEA MUȘCĂTURĂ DE VARCOLAC. NU ESTE CA NOI, SPECIALĂ. 

Calista pare zdruncinată să afle una ca asta și vrea să mă atingă, dar mă feresc : 

-Soră, nu te mai purta de parcă îți pasă. DACĂ ÎȚI PĂSA, NU MĂ TRĂDAI ÎN TRECUT. NU TE VEI SCHIMBA NICIODATĂ, NU? 

-Kaius, de ce trebuie să mă înțelegi mereu greșit?Nu sunt nevinovată, am făcut greseli, dar nu poți să te pui în locul meu? Sunt aici, sunt sigură că te doare și vreau să-ti fiu alături, frate. 

-Nu am nevoie de prezența ta, soră. PLEACĂ. 

Îi cer pe un ton periculos, iar Calista stă pe loc, fără să se supună : 

-O SĂ MĂ ATACI IAR? O SĂ MĂ PRINZI? MĂ VEI UCIDE, POATE? 

Niciodată nu a vrut să fie condusă, de nimeni. 

DAR NICI MĂCAR EA, NU ȘTIE CE VREA ȘI CE FACE. 

O atac în secunda următoare, iar ea deși prinsă pe picior greșit, se ferește și fuge din calea mea : 

-DE CE TREBUIE SĂ-I ALUNGI PE TOȚI DE LANGĂ TINE? 

Urlă Calista la mine și mă îndrept spre ea, dorind să-i ofer o lecție, dar sunt zburat prin aer și izbit de un zid înainte să o ating. 

Degeaba încerc să mă eliberez, este magie se pare și mă uit spre mama, care își face apariția alături de KAZIMIR : 

-Nu se poate așa ceva, fiule. Ne inviti la masă și vrei să-ti ucizi sora? Chiar nu ai maniere deloc, ori le-ai uitat pe toate? 

Începe mama pe un ton agasat, iar Calista se uită spre mine depășită : 

-Mamă, ce crezi că faci? Nu ți-am cerut să mă aperi, e fratele meu! Nu m-ar răni. 

-IAR ÎNCEPI FETITĂ, SĂ TE PORTI DE PARCĂ NU GANDESTI? EȘTI SIGURĂ CĂ, ESTE ACELASI KAIUS DIN TRECUT? 

O critică pe Calista, fiind atentă și la mine, iar Kazimir vrea să se apropie, dar este văzut de mama :