Sfârșit

17 2 1
                                    

Cati nu a aflat niciodată care a fost soarta lui Wren. Dar poate că ar fi trăit cu o traumă dacă știa. Luptase pentru el,dar uneori,cand doar tu iubesti, o relație nu are cum să meargă. Poate că și el a iubit—o. Dar ea nu îi mai simțea iubirea. A trecut peste. 

În România,alături de soțul ei om și de fiica sa, a trebuit să accepte și să meargă înainte. Sentimentele ei pentru soțul său erau cat se poate de reale. Îi amintea de ea cand era om. Deși se ascundea de acesta și el nu știa că este varcolac, nu l—ar fi rănit niciodată. Datorită lui a învățat să fie blândă. Datorită lui a învățat să tacă și să asculte. Să nu mai fie o fire impulsiva.

Iar el a acceptat—o pe fiica sa. O iubea ca pe fata lui. Cati era mulțumită. Își pierduse în această călătorie umanitatea,dar primise un copilaș, un bărbat iubitor și pe scurt, iubirea. Adevărata fericire. 

Poate că așa trebuia să fie. 

Pentru ei era capabilă de multe. 

Când era om,nu știa ce este cu ea greșit. Iar cand devenise așa își dorise să piară. În timp a învățat să privească întamplările și cu alți ochi. Fusese greu, dar nu imposibil. 

~~~

—Crezi că ar trebui să învăț o boabă de română?

O întreba Jaylen pe Calista și ea o privea pe Rosie, care în aceste clipe canta de una singură în grădina și stătea în natură de care nu se putea despărți :

—Seamănă cu ei. Nu cu mine. Am spus că o să fie ca mine. Dar ea creste și este diferită.

—Calista,iar ești bântuită și nemulțumită?

—Nu, nu sunt. Asta zic. Am vrut să fie după placul meu dar cu toate că nu e,o iubesc. M—am obișnuit cu ea. M—am atașat de ea. Este copilul nostru. Aș face multe pentru ea. Chiar aș renunța la viața mea. 

Jaylen fu uimit de răspunsul ei și se apropie de ea cu o privire caldă :

—Îți multumesc. Știu cât de greu a fost pentru tine. Știu că ai făcut—o de dragul meu la început. 

—Dar prea important te crezi! O să fiu singura vampir din familie. O să trăiesc și o să vă pierd pe tine și pe Rosie. Încă este mică ,dar timpul nu o să arate milă. 

—Draga mea de ce te gândești așa departe? Poate dacă ai vrea ai pieri cu noi. 

—Jaylen,nu pot să uit cine sunt. Nu sunt ca și Kaius. Dacă aș deveni om aș sfarsi nefericită. 

—Iar eu îți respect decizia. Dacă e să pier primul știu că vei continua să ai grijă de Rosie. A devenit o parte din noi. O iubim amandoi la fel de mult. 

—Jaylen tu nu vei păți nimic! Vei trăi mă auzi?

—Am dat un exemplu. Rosie nu ar trebui să ne vadă ganditori și triști.

—Vrei să ne jucăm cu ea?

Îl întrebă Calista și el zâmbi fericit :

—Sigur că da! Sunt bucuros că ai sugerat tu.

—Nu sunt așa scorpie tot timpul. 

—Tu nu ești o scorpie draga mea.  Eu nu te văd așa. Nu ești rea, fără inimă. Invidioasă și geloasă. Nu a fost ușor la început. Dar am trecut peste greutăți. Fiindcă amandoi am dorit acelasi lucru. 

—Mă întreb ce vezi la mine. 

—Calista,văd tot ceea ce încerci să ascunzi . Chiar și de tine. Văd cat de mult îți pasă de cei pe care îi iubești. Văd că ești bună. Deși te ferești să o dovedești. 

—Nu, nu sunt. Nu cu toți. Nu vreau să te rănesc,dar nici să te las să crezi într—o închipuire. 

—Să mergem la Rosie. În ciuda a tot,cred că te cunosc mai bine decat o faci tu. Nu e greșit să simți Calista. Poate vrei să ai doar furie și putere,dar nu nega și restul emoțiilor. Sunt acolo. Deși nu vrei să accepti. 

Calista tăcu din gură și îl prinse pe Jaylen de mână. Avea dreptate. Cat de bine știa să o citească! 

Era îngrozită că el vede acea fată. Pe care o îngropase în trecutul ei. Jaylen era un bărbat feroce dar și bland. De aceea fusese atrasă de el. Iar acum,el vorbea de parcă o știa dintotdeauna. De parcă fusese mereu acolo în viața ei,ascuns într—un colț. Era copleșită dar și mulțumită. Nu putea să se mai certe cu el. 

~~~~

Kazimir și Orson au continuat să trăiască pentru ei. 

Deși Orson a avut încercări cumplite din cauza lui. Kazimir era greu de înțeles. Îl depăsea în unele clipe și îl îndepărta de el.

Dar apoi îl căuta. 

Kazimir ducea o luptă de cand devenise vampir. 

Acum Orson știa de ce el dorise să piară fără să fie ajutat. 

Chiar că relația lor nu mai era ca înainte. Parcă mereu se luptau dar nu se puteau scoate unul din viața celuilalt. 

Încă mai existau emotii. 

Orson o știa. 

Trebuia să fie calm. 

Iar Kazimir, era conștient că avea să vină și timpul acesta. 

Era decizia lor să rămână sau nu împreună. 

Nu doreau să se despartă. Kazimir uitase de familia lui nu avea la cine să se mai întoarcă. Iar Orson pe cine mai avea în afară de el? Rosie era prețioasă pentru ei dar nu o puteau apropia de lumea lor. Nu doreau să o facă să vadă și acea parte. Rosie avea nevoie de stabilitate și de un cămin. Unde era iubire. Înțelegere. 

Aveau să se descurce ei. 

Poate că mulți nu le dădeau șanse,dar este mai usor să renunți fără să încerci până la capăt. Este mai usor să abandonezi și să dai uitării. 








The beauty is darkWhere stories live. Discover now