The beauty is dark

E vis oare?

Caren pov

Bunicul este plecat în oras, a spus că se întalneste cu o cunostință mai veche. Ecaterina mi-a trimis mesaj, că o să treacă pe la Kaius, după ce iese de la muncă. Doar eu stau în casă și mă întreb ce să fac însă cu viața mea. 

Tot ce știu este că mă doare, fiindcă el o place pe ea și nu pe mine. Dar, nu pot schimba lucrul acesta. La acea petrecere, i-am privit cum au dansat și păreau cu adevărat, un cuplu. Iar eu am stat retrasă și am băut atat de mult, încat am fost luată cu forța de acolo și condusă acasă,mai înainte ca să pot să-i înșel și să le spun că nu am nimic. 

Uneori mă întreb de ce a trebuit să fie el. Nu am vrut să-mi apară în cale, nu am vrut să prind sentimente pentru acesta. Să neg nu aș avea cum, iar acea obsesie pe care o aveam cu fostul, nici măcar nu mai contează pentru mine. FOSTUL A FOST ÎNLOCUIT DE ACESTA. Ce pot să mai fac? Nu regret că simt asta pentru el. Fiindcă într-un mod sau altul, m-a ajutat să scap de acel atașament toxic. Deși el nu știe ce simt și nu vreau să afle, deși este o situație în care voi vărsa lacrimi, e mai bine că s-a petrecut așa. 

Am pus briceagul la loc sigur și stau departe de el. Fiindcă de fiecare dată cand îl ating, simt acea stare pe care nu o pot explica. Se pare că bunicul a zis adevărul, nu că m-am îndoit vreodată pană acum, deși mi s-a părut greu de crezut. Să zic însă că aș fi dorit să am  o viață normală, ar fi o minciună, pentru că din copilărie am putut observa că nu semăn cu restul copiilor. În vreme ce ei se alergau și se prosteau, eu eram retrasă și îmi plăcea să stau în natură. Cand ei mergeau mai tarziu la club, eu preferam să ies în parc, ori să merg la biserică și să stau de una singură. Dar nu mă simțeam întru totul singură. 

Termin sucul din pahar și pun mana pe sticlă, să mai torn, însă aud zgomot la ușă. 

Mă ridic și îmi aranjez hainele, după care deschid ușa cu o privire nedumerită și mă holbez la tipul străin din fața mea : 

-Da, te pot ajuta cu ceva? 

-Bună, ești nepoata bătranului, nu? Ne zicea despre tine. Eu stau alături, sunt vecinul vostru, Blake! Am vrut să te cunosc. Mai am o soră pe nume, Aria. Crezi că ai vrea să ieși cu noi, în altă zi? În caz că vrei să-ti faci prieteni de aici, ne poți căuta pe noi. Suntem la un pas distanță! 

Zâmbesc pe măsură ce îl ascult și întind mana spre acesta fericită : 

-Eu sunt Caren, mă bucur să te cunosc și da, o să vă caut, dar azi nu pot! 

-Dacă ai întrebări despre oras, ori curiozităti sunt la dispozitia ta. Aici m-am născut, aici am crescut. Știu despre legendele de prin zonă, despre vampiri, despre misterul care înconjoară acest oraș. CREDE-MĂ, NU SUNT DOAR LEGENDE. Adică, nu au venit vampirii la mine, dar se întamplă multe lucruri stranii. Poate e și influenta catolică din zonă, eu de exemplu nu cred. 

Încerc să nu ratez vreo informație din cele pe care le aud și îl invit în casă, fără să mă tem că poate să mintă : 

-Vrei niste suc? Ori poate chipsuri? Sunt singură pe moment. 

Blake intră după ce mă aude și închid ușa, bucuroasă că voi avea companie. 

Încerc să nu roșesc în clipa în care mă așez langă el și mă uit spre acesta, fiindcă are paharul din care am băut în mană : 

-E bun tare sucul acesta. 

Îmi spune precum un copil, iar eu nu îl cert că mi-a luat paharul și îl aprob dorind să aflu mai multe :