The beauty is dark

Emoții și teamă

Caren pov

Nu a fost ca în filme, mi-am aruncat niste haine în bagaj și după, cand am ajuns la Kaius acasă, mi-a arătat camera unde voi sta. M-a lăsat după aceea, singură. A zis că are treabă și că îl pot căuta, în caz că am întrebări de pus. 

Am închis ușa de la cameră, după care m-am uitat în jur. Nu era cine știe ce, un pat, un dulap, un mic birou unde pot să lucrez, chiar și un laptop pe acesta. Deși stilul este unul vechi, există și obiecte moderne pe aici. Să mai spun de lampa de langă pat? 

Mă așez pe marginea patului și mă întreb ce fac eu aici, în casa lui. Sună greșit, sună aiurea și totusi, nu am putut să-l conving să mă lase singură. 

Îmi scot telefonul din buzunar, după ce mă decid că voi aranja lucrurile în dulap, mai tarziu. 

Oare unde este ea? 

Mi se pune un nod în gat și îi tastez lui Cati cu o privire îngrozită : 

„Nu ai idee unde mă aflu. ȘTIU DEJA CE AI PĂȚIT. TE ROG, NU TE MAI ASCUNDE DE MINE. VREAU SĂ VORBIM. TOT PRIETENA MEA RĂMAI. NU MI-E FRICĂ DE TINE, CATI. " 

Vreau să pun telefonul în buzunar, dar se pare că primesc un răspuns și îl citesc zambind, mă bucură faptul că pe CATI o mai am în continuare, alături de mine. DEȘI NU MAI ESTE OM, NU AM CUM SĂ ÎNCETEZ SĂ O IUBESC. TOT CA PE SORA MEA O VĂD : 

„O să vorbim, dar nu încă.Nu mă simt pregătită, nu are legătură cu tine, Caren. Te rog să înțelegi. Nu vreau să-ti fac rău și nu vreau să pierd tot ce am învătat pană acum. Te voi anunța cand sunt gata, nu știu cat va dura. TE ROG, SĂ RĂMAI ÎN VIAȚĂ, DRAGA MEA SURIOARĂ. ȘI MAI TE ROG,SĂ NU PLECI DIN ORAS. Dar, dacă vrei să te întorci în România, nu te voi obliga să mă asculti. Știu că am venit pentru bunicul tău, dar nu înseamnă că trebuie să plecăm, dacă el nu mai este. Poate că, trebuie să stăm, poate că, deși sună nebunesc, locul nostru este aici, încă. EU AȘA SIMT, CAREN. WREN ȘI CU MINE SUNTEM ÎMPREUNĂ. SE POATE SĂ CONDUC PE VIITOR, ALĂTURI DE EL. NU ÎL POT LĂSA SINGUR. Are nevoie de mine. Și eu de el. Suntem o familie, din care ești și tu parte. DE ACEEA, ÎMI DORESC, SĂ NU PLECI. DAR E ALEGEREA TA LA FINAL. " 

Înghit în sec și mă întreb, ce o să se întample pe viitor, cu noi. 

DACĂ AȘ PĂTI CE A PĂTIT CATI, OARE AȘ FI LA FEL DE CALMĂ ȘI DE RESEMNATĂ? NU ȘTIU PREA MULTE DETALII, DAR SUNĂ ÎNFRICOSĂTOR. NU CRED CĂ SUNT PREGĂTITĂ. 

Nu mai tastez vreo replică, doar umblu la bagaj, dorind să scot dintre haine briceagul. Știu că am aruncat altele peste el și că este înfăsurat cu grijă. Îl găsesc de îndată și îl privesc, în vreme ce se încalzeste din nou și își schimbă culoarea. 

-Tu ce spui? Trebuie să stau sau nu? 

Îl întreb, deși este doar un obiect și nu primesc un răspuns. LA CE MĂ AȘTEPT? SĂ-MI VORBEASCĂ?

 Oare o iau razna? 

Zâmbesc singură și tresar cand aud un ciocănit la ușă. Vreau să-l pitesc sub pernă, dar îl arunc în buzunar și zic pe un ton slab : 

-Poți intra. 

Mă îndrept spre ușă, la care nu mai ajung și mă izbesc de privirea lui Kaius în următorul moment : 

-Cum ți se pare? Știu că nu este ca și casa în care ai stat, dar nu puteam să risc să atrag atenția. 

-E frumos.